Summitul din Sibiu a avut loc cu două săptămâni înainte de alegerile europarlamentare, iar liderii participanţi au făcut ceva rar în UE, front comun, îndemnând cetăţenii europeni să iasă la vot.
Liderii din 27 de state membre ale Uniunii Europene au marcat Ziua Europei cu un summit care ar fi trebuit să stabilească direcţia Uniunii Europene după plecarea Marii Britanii. Cu Brexitul amânat, întâlnirea a fost una plină de simbolism, dar lipsită de substanţă, o demonstraţie de unitate în faţa forţelor care tind să şubrezească Uniunea dinăuntrul ei şi din afară.
Tot de Ziua Europei, din Marea Britanie, din ţara marelui absent de la summitul de la Sibiu, premierul Theresa May, liderul partidului de opoziţie Jeremy Corbyn a lansat campania laburiştilor pentru alegerile europarlamentare axând-o pe tema justiţiei sociale şi nu pe cea a Brexitului.
Politicianul care la referendumul de pe 23 iunie 2016 a votat ca Marea Britanie să rămână în UE a promis că partidul său va pune capăt austerităţii, va investi în comunităţi şi va îmbunătăţi standardele de viaţă, potrivit The Guardian. A spus că laburiştii au un plan pentru reînvierea industriilor prelucrătoare şi a zonelor din Marea Britanie care se simt neglijate - această ignorare a fost o cauză majoră a Brexitului, a afirmat Corbyn.
Un studiu al ING îi dă dreptate acestuia: regiunile neglijate au devenit un teren propice de vânătoare de alegători pentru populişti. Studiul atrage atenţia că anumite regiuni ale Europei încă nu şi-au revenit de pe urma crizei financiare globale şi se confruntă cu o perioadă prelungită de stagnare economică. În unele cazuri nu se întrevăd îmbunătăţiri la orizont. În Marea Britanie, a găsit analiza, ratele de angajare în Lincolnshire şi regiunile învecinate sunt sub nivelurile din 2008 şi nu dau semne de revenire. În Lincolnshire sunt multe din oraşele şi localităţile cu cele mai mari procente de alegători care au votat pentru Brexit în referendumul din 2016, scrie CNBC. În oraşul Boston, Lincolnshire, peste 75% din cetăţenii care au votat au ales Brexitul, în timp ce media la nivel naţional a fost de 52%.
Studiul notează că până şi în economiile puternice, unde ratele şomajului sunt la minime istorice, există regiuni unde revenirea nu se simte. Spre exemplu, în Germania, unde rata de ocupare a forţei de muncă a crescut puternic, sunt regiuni ca Saxonia-Anhalt şi Thuringia unde angajările sunt în declin în ultimul deceniu. De asemenea, în Italia, în regiunile din nord şi în cele din jurul Romei revenirea se simte puternic, însă în sud crearea de locuri de muncă este anemică.
ING a dezvoltat un indice, „Indicele puterii ocupării forţei de muncă“, bazat pe evoluţia ratei de ocupare a forţei de muncă în ultimul deceniu, iar acesta arată scorurile cele mai bune pentru zonele metropolitane mari şi pentru centrele industriale. Cel mai slab clasate regiuni sunt concentrate în sudul Europei.
Bruxelles, Luxembourg, Braunschweig din nordul Germaniei, Hovedstaden din Danemarca şi oraşul Stuttgart ocupă primele cinci locuri în topul regiunilor cu cel mai mare succes la crearea de locuri de muncă. În acelaşi timp, indicele plasează Severozapaden din Bulgaria pe cea mai slabă poziţie, alături de Centro din Portugalia şi Calabria, Molise şi Puglia din Italia. Cel mai slab clasate 20 de regiuni şi oraşe sunt din Italia, Grecia, Spania şi Portugalia, cu excepţia Severozapaden.
Analiza ING sugerează că, având în vedere riscul de stagnare prelungită în multe zone ale UE, Comisia Europeană ar trebui să se concentreze mai mult pe slăbiciunile de structură ale UE. Autorii studiului cred însă că o astfel de abordare este improbabilă din cauza impactului pe care Brexitul îl va avea asupra bugetului Uniunii şi a posibilei rezistenţe din partea ţărilor şi regiunilor mai bogate la politica de redistribuire. În aceste condiţii, populismul va continua să-şi găsească energie în următorii ani în zonele sărace. Iar populismul şi, mai grav, euroscpeticismul şi xenofobia sunt în plin avânt. Când catedrala Notre Dame încă mai fumega, formaţiunea Adunarea Naţională a Marinei Le Pen înregistra în sondajele de preferinţe electorale acelaşi scor cu formaţiunea preşedintelui Emmanuel Macron, notează The Guardian.
În Spania, un partid extremist de dreapta numit Vox, care promovează genul de idei naţionaliste reacţionare la care democraţia spaniolă post-Franco ar fi trebuit să fie imună, a câştigat unu din zece voturi în alegerile naţionale. Italia este guvernată de naţionalişti-populişti, iar acolo stră-strănepotul lui Benito Mussolini candidează la alegerile europarlamentare pe listele unei formaţiuni numite Fraţii Italiei. Un partid de dreapta, Finlandezii, fost Adevăraţii Finlandezi pentru a se diferenţia de „falşii“ finlandezi de altă culoare sau religie, a reuşit să strângă aproape la fel de multe voturi ca social-democraţii în alegerile generale de luna trecută din Finlanda.
În Polonia, pentru a marca a 30-a aniversare a revoluţiei de catifea din 1989, partidul aflat la guvernare Lege şi Justiţie a denunţat o cartă a drepturilor minorităţilor sexuale ca fiind un atac asupra copiilor. În Germania, Alternative f¸r Deutschland aplică cu succes un discurs „pentru popor“în care ţapi ispăşitori sunt musulmanii. Naziştii foloseau retorici asemănătoare şi-i acuzau de toate relele pe evrei.
Summitul din Sibiu a avut loc cu două săptămâni înainte de alegerile europarlamentare, iar liderii participanţi au făcut, ceva rar în UE, front comun îndemnând cetăţenii europeni să iasă la vot.
UE are mecanismele ei pentru ajutarea regiunilor şi economiilor mai puţin dezvoltate. Uniunea cheltuie o cincime din buget pe „dezvoltare regională“, adică 200 de miliarde de euro în perioada 2014-2020 pentru sprijinirea universităţilor, infrastructurii rutiere, afacerilor, băncilor şi a altora. Scopul acestor bani este de a reduce dezechilibrele economice regionale, scrie Deutsche Welle. Comisia Europeană numeşte resursele Fondului European de Dezvoltare Regională „o expresie a solidarităţii între europeni“. Multe ţări din estul şi sudul Europei primesc de la acest fond mai mult decât varsă în el, în timp ce economiile mai puternice contribuie cu mai mult decât încasează. Spre exemplu, Germaniei i-au fost alocate pentru 2014-2020 aproape 11 miliarde de euro, bani investiţi mai ales în cercetare, dezvoltare şi programe pentru companii. În schimb, cea mai mare economie europeană contribuie, pentru aceeaşi perioadă, cu 30 de miliarde de euro. Polonia, cea mai mare economie est-europeană, are alocate 40,2 miliarde de euro, ceea ce face ca această ţară să fie cel mai mare beneficiar al fondurilor de dezvoltare regională. Aceasta pentru că majoritatea regiunilor poloneze sunt clasificate ca „mai puţin dezvoltate“.
Polonia a găsit ce să facă cu 82% din bani. Ungaria are alocate 10,8 miliarde de euro şi a dedicat 100% din aceste fonduri proiectelor de dezvoltare. Şi Portugalia a primit 10,8 miliarde de euro, cu 99% din bani având o destinaţie. Italia a primit 21,7 miliarde de euro, Grecia 8,6 miliarde de euro, Franţa 8,4 miliarde de euro, România 10,7 miliarde de euro (aproape cât Germania), Cehia 11,9 miliarde de euro şi Spania 20,7 miliarde de euro. Aceste ţări reprezintă topul 10 al principalilor beneficiari ai fondurilor de dezvoltare. Şi regiunile clasificate ca „mai dezvoltate“primesc fonduri. Cu 1,5 miliarde de euro alocate, Mazowiecki, regiunea cu cea mai puternică economie din Polonia, este un prim exemplu.
