Un oficial de top european care se ocupă cu băncile falimentare a avertizat că banii contribuabililor nu mai trebuie folosiţi pentru salvarea instituţiilor de credit care se chinuiau să supravieţuiască înainte de pandemie - băncile zombie. Spania, una din ţările europene devastate puternic de COVID-19, se îndreaptă spre al doilea colaps din ultimul deceniu. Economia spaniolă este, de asemenea, una dintre cele în care sistemul bancar a fost adus în pragul falimentului de criza datoriilor suverane.
Cu şocurile economice ale pandemiei împingând spre limite ajutoarele de stat în Europa, Elke Koenig avertizează că susţinerea băncilor „nu ar trebui să însemne acum că ne întoarcem la bailout-uri“, scrie Bloomberg. Întrebarea care trebuie pusă este „care anume este problema legată de pandemia de COVID-19 şi care este problema de structură doar scoasă la suprafaţă de coronavirus“, a spus Koenig, care conduce Consiliul Unic de Rezoluţie de la Bruxelles. Poziţia lui Koenig va fi crucială în dezbaterile pe această temă care probabil se vor încinge pe măsură ce falimentele companiilor vor trimite şocuri în economie şi vor ciurui bilanţurile băncilor. Banca Centrală Europeană şi alte autorităţi au desfăşurat scuturi financiare fără precedent pentru a apăra industria creditului, permiţând băncilor să se protejeze scufundându-se în bazine mari cu capital-tampon şi ajustând regulile în graba de a se asigura că sectorul va continua să acorde credite.
Guvernele au folosit mii de miliarde de euro pentru a susţine băncile în timpul crizei financiare, devenind acţionari direcţi ai unora dintre aceste instituţii. Un deceniu mai târziu, guvernul german deţine încă aproximativ 15% din Commerzbank, a doua cea mai mare bancă de acolo. Instituţia condusă de Koenig a fost înfiinţată în 2015 împreună cu un nou cadru european pentru a asigura că băncile cu probleme financiare sunt tratate în mod egal în întreaga regiune, diminuând în acelaşi timp cât mai mult posibil povara care apasă pe contribuabili. Politicienii au găsit în continuare diverse modalităţi de a evita să forţeze investitorii să suporte pierderi, folosind în ultimii ani banii publici pentru a sprijini creditorii aflaţi în pericol. Comisia Europeană a anunţat în martie că ajutoarele acordate băncilor pentru a compensa pentru „daunele directe“ suferite ca urmare a pandemiei nu vor fi supuse constrângerilor obişnuite. De asemenea, regulile au fost relaxate pentru multe alte părţi ale economiei, iar guvernele au folosit această libertate pentru a salva companii aeriene şi distribui sute de miliarde de euro în garanţii de împrumut.
Koenig a mai spus că propunerile unor oficiali europeni de a înfiinţa o „bad bank“ pentru întreaga UE care să cumpere împrumuturi nerentabile sunt premature şi, probabil, nefuncţionale deoarece ar lasă un singur manager să se ocupe de o „amestecătură“ de active. El crede că este „în general realist“ să se aştepte ca unele bănci să ajungă să se lupte pentru viaţa lor la sfârşitul acestui an şi în 2021.
În Spania, colapsul pieţei imobiliare din timpul crizei datoriilor suverane a adus băncile în situaţia de a nu putea supravieţui fără ajutor de la stat. Acum, aceeaşi piaţă, ajunsă la peste 6.000 de miliarde de euro, se îndreaptă spre un nou colaps, scrie Reuters citând economişti care studiază impactul pandemiei asupra cererii de active imobiliare.
În prezent este prea devreme pentru a evalua dimensiunile complete ale pagubelor cauzate cererii, însă experţii spun că şocul asupra preţurilor locuinţelor în 2020 ar putea varia de la -6,5% la -15%. „Asistăm la prologul unui declin care va deveni aparent abia în septembrie“, a spus Gonzalo Bernardos, profesor de economie la Universitatea din Barcelona.
„Până la sfârşitul anului, preţurile se vor reduce cu -12%, deoarece aceasta este poate cea mai puternică criză economică pe care am avut-o.“
Declinul anticipat vine după ce piaţa spaniolă a crescut cu 32% de la minimul din criza anterioră, atins la începutul anului 2014. Declinurile preţurilor locuinţelor se simt brusc într-o ţară în care 80% dintre locuinţe sunt proprietatea celor care locuiesc în ele, iar locuinţa este piesa principală a averii.
Raymond Torres, de la think-tank-ul Funcas din Madrid, şi Alejandro Inurrieta, consultant imobiliar şi fost economist la Ministerul Economiei, prezic scăderi de peste -10% în acest an. Fernando Rodriguez de Acuna, directorul firmei de consultanţă Acuna & Asociados, vede o scădere de 6,5%. Ei spun că niciun factor nu este la fel de important pentru preţurile locuinţelor precum creşterea numărului locurilor de muncă şi îmbunătăţirea perspectivelor economice. Potrivit Băncii Spaniei, PIB-ul ar putea scădea cu până la -15% în acest an în cel mai pesimist scenariu, în timp ce rata şomajului - deja de 14% înainte de pandemie - ar putea să urce la 18-24%. Datele indică o corelaţie între nivelurile de infectare cu COVID-19 şi scăderea preţurilor cerute pentru locuinţe.
