Economiile ţărilor est-europene au traiectorii diferite după trecerea vârfului valului de inflaţie şi stabilizarea dobânzilor. Recesiunea din Ungaria se prelungeşte, Polonia merge în zig zag, iar Cehia evoluează atât de încet încât încă nu a revenit la nivelurile de dinainte de pandemie. Aceste traiectorii reflectă în mare parte cât de acut s-a simţit criza costului vieţii.
Maghiarii, care se confruntă cu cea mai puternică inflaţie din UE, căreia banca centrală i-a răspuns cu cele mai mari dobânzi din Uniune, se plâng cel mai tare de scumpirile draconice la alimente. Adesea în presa lor apar poveşti
despre cum consumatorii unguri se duc la cumpărături în statele vecine pentru că acolo este mai ieftin. Acesta este efectul dependenţei alimentare de exporturi, al deprecierii persistente a forintului din cauza indisciplinei fiscale şi al unor politici neinspirate de ţinere în frâu a preţurilor.
În Polonia, populaţia acuză în special explozia ratelor la credite, mai ales pentru locuinţe, şi creşterea împovărătoare a chiriilor. Spre exemplu, chiria pentru un apartament cu două camere în Varşovia este aproape cât salariul minim pe economie. Nu sunt puţini polonezii care pe întreţinere şi chirie cheltuiesc două treimi din salariu. Polonia a ajuns în acestă situaţie pentru că se confruntă cu o criză acută de locuinţe. În Cehia, de la ieşirea din pandemie economia mai mult stagnează, frânată de dependenţa de exporturi şi de reducerea consumului sub forţa inflaţiei crescute.
Apoi, mai grav, economia este împiedicată de cea mai severă penurie de forţă de muncă din regiune. Însă Europa de Est are şi câteva locuri unde lucrurile merg mai bine, Slovacia, România şi, conform unei analize Erste, Slovenia. Specialiştii băncii austriece au o abordare aparte pentru a măsura performanţele economice din regiune, raportând PIB-ul la nivelul la care era înainte de pandemie. După acest criteriu, economia României şi cea a Sloveniei sunt cu 8,5% respectiv 7% mai mari. Şi Slovacia a crescut, dar mai lent.
În Ungaria, economia trece prin cea mai lungă recesiune de după comunism. Trimestrul doi a fost al patrulea la rând de contracţie a PIB, o evoluţie care i-a uimit în sensul rău pe economişti. „Credem că surpriza negativă are la bază doi factori: o contribuţie pozitivă a agriculturii mai mică decât ne-am aşteptat şi prăbuşirea serviciilor“, explică pentru Bloomberg Peter Virovacz, analist la ING. „Plonjonul în gol al serviciilor este rezultatul crizei costului vieţii.“ Alte motoare de creştere economică s-au gripat de mult. Spre exemplu, consumul este în cădere liberă.
Vânzările de retail au scăzut în ritm anualizat cu aproape 8% în iunie, după ce în luna anterioară au coborât cu 12%. Ceea ce analiştii consideră a fi o îmbunătăţire este înjumătăţirea ritmului în care scad vânzările de alimente. Guvernul, foarte optimist până la publicarea celor mai recente date economice, are acum ca obiectiv evitarea unui an întreg de recesiune. Între timp, presa proguvernamentală insistă că Ungaria are printre cele mai ieftine alimente din UE. Iar guvernul dă vina, pentru lunga recesiune, pe sancţiunile occidentale aplicate Rusiei, pe războiul din Ucraina şi pe problemele altor economii, cum ar fi Germania. În Polonia scăderea economică a accelerat de la -0,3% în ritm anualizat în primul trimestru la -0,5% în trimestrul doi.
Ca urmare, instituţiile de prognoză cel mai probabil îşi vor reduce estimările de creştere economică pentru anul acesta. Analiştii de la ING explică slăbiciunea economiei poloneze, care este cea mai mare din regiune, prin accelerarea declinului consumului privat în trimestrul doi. O contribuţie pozitivă la evoluţia economică s-ar putea să fi avut exporturile şi investiţiile. Revenirea va fi cel mai probabil lentă, aceasta din cauza slăbiciunilor din alte economii, în special cea chineză şi cea germană.
În Cehia, banca centrală şi-a redus deja proiecţiile de creştere economică pentru anul acesta şi a anunţat că se aşteaptă ca revenirea să fie înceată. Mersul economiilor în trimestrul doi influenţează câteva lucruri importante. În Ungaria, cele mai recente date ale băncii centrale arată că guvernul a cheltuit în ultimele luni cu mult peste cât îşi putea permite.
Nevoia de finanţare pe un an a ajuns la aproape 9% din PIB. Recesiunea prelungită pune presiuni pe sursele de finanţare ale guvernului. Aceasta înseamnă că planurile de reducere a datoriei sunt compromise. La sfârşitul anului trecut, datoria statului era echivalentă cu 73% din PIB. Până la mijlocul anului acesta, procentul a crescut la 75% din PIB, în pofida inflaţiei ridicate, potrivit Portfolio.hu. Pentru o economie emergentă, datorie şi dezechilibre bugetare mari înseamnă costuri de finanaţare mari. Budapesta a anunţat rapid o serie de paşi pentru repunerea economiei în viteză. Printre aceştia: încetinirea inflaţiei, creşterea reală a salariilor (ceea ce este legat de inflaţie), ţinerea sub control a facturilor la utilităţi ale populaţiei, îngheţarea ratelor la bancă şi subvenţii de consum. În Polonia şi Cehia, lentoarea cu care economiile îşi revin sunt motive în plus pentru băncile centrale de acolo să înceapă să reducă dobânzile de politică monetară. În Polonia, scăderea economică este şi o problemă electorală deoarece pe 15 octombrie vor fi ţinute alegeri generale. Medicii au anunţat proteste pe 15 septembrie.
