Noul premier al Spaniei, Mariano Rajoy şi-a preluat deja atribuţiile şi va fi investit mâine ca şef al guvernului de către regele Juan Carlos. Spania, a patra putere economică a Uniunii Europene, îşi pune mari speranţe într-un lider lipsit de graţia predecesorului său, socialistul Rodrigo Zapatero, despre care presa spaniolă spune că, dacă nu ar fi fost învins de criză, ar fi rămas idolul stângii spaniole.
Dar idolii mor, aşa cum se nasc. În fond, când Zapatero a câştigat alegerile în Spania, în urmă cu şapte ani, era un cvasinecunoscut. Oamenii l-au făcut "idol" şi tot ei l-au detronat. Când luni, în Parlamentul Spaniei, Rajoy şi-a prezentat programul de austeritate, anunţând că, în 2012, cheltuielile statului vor fi reduse cu 16,5 mld. euro, bursa spaniolă a crescut imediat cu 1,5%. Prima de risc a obligaţiunilor spaniole pe termen de zece ani, faţă de cele germane, a scăzut în aceeaşi zi cu 0,04 puncte procentuale, la 3,31%, comparativ cu 4,91% în cazul Italiei. A doua zi, marţi, dobânzile pe termen scurt ale Spaniei au scăzut puternic, de aproape trei ori, la o licitaţie de obligaţiuni. Statul spaniol a împrumutat 3,7 mld. euro prin obligaţiuni cu maturitatea la trei luni, la o dobândă de 1,73%, faţă de randamentul de 5,11% plătit la ultima licitaţie similară din luna noiembrie.
Iar măsurile propuse de Partidul Popular (de centru-dreapta) al lui Rajoy - care a câştigat alegerile generale în noiembrie având ca "misiunea imposibilă" de a revigora economia care se îndreaptă spre recesiune odată cu agravarea crizei datoriilor din zona euro, concomitent cu adoptarea unor măsuri radicale de austeritate - au fost bine primite.
Cu o rată a şomajului de care a sărit de 21% - 49% în rândul tinerilor - cu o economie care lâncezeşte în ciuda sumelor de zeci de miliarde de euro pe care predecesorul său le-a inoculat ca măsuri anticriză, munca de premier a lui Rajoy va fi una epuizantă. Dar nimeni nu i-a prezis, deocamdată, că el va fi un Sisif, condamnat că înceapă o corvoadă pe care nu o va sfârşi niciodată, deşi unii mai spun că el poate lua măsuri corecte care nu vor salva, totuşi, Spania.
"Ne confruntăm cu dificultăţi enorme şi trebuie să facem eforturi solicitante", admite Rajoy, a cărui ţară este în vârtejul crizei datoriilor, iar costul împrumuturilor a urcat până la nivelul nesustenabil.
Spania are ca obiectiv să ducă deficitul bugetar al ţării, în 2011, la sub 6% din PIB. Rajoy crede că, dacă Spania îşi va îndeplini obiectivul, Trezoreria trebuie să mai facă economii de 16,5 miliarde de euro în 2012 pentru a îndeplini următoarea ţintă.
Care sunt măsurile prin care poate face acest lucru? Le-a anunţat chiar el în Parlament. Angajările din sectorul public vor fi blocate, legislaţia muncii va fi schimbată, paralelismele între instituţii vor fi elimintate, iar serviciile de bază în domeniul sănătăţii, garantate de stat, vor fi regândite.
În paralel, pentru stimularea economiei, firmele mici şi persoanele fizice autorizate vor plăti taxele abia după ce vor încasa banii de la clienţi şi nu înainte, aşa cum sunt obligte în prezent. Mai mult, firmele mici care vor face pentru prima oară angajări vor avea un beneficiu fiscal de 3.000 de euro, iar companiile cu cifre de afaceri de sub 5 milioane de euro vor avea un regim fiscal mai avantajos.
Pentru Spania iubitoare de petreceri, sărbătorilor publice care cad în zile de luni sau vineri vor fi mutate pentru a descuraja oamenii să îşi ia vacanţe mai lungi.
În privinţa băncilor, acestea vor fi obligate, spune premierul, să vândă active imobiliare de ordinul miliardelor de euro, iar apoi vor fi recapitalizate. Premierul nu a spus nimic despre o "bancă punte" care să preia activele bancare neperformante.
Ce şanse are el să-şi ducă misiunea la capăt? Puţin charismatic, dar tenace, cei care îl cunosc spun că şi-a făcut din perseverenţă o armă politică.
"Eu sunt Mariano Rajoy, spaniol şi galician născut la Santiago de Compostela în urmă cu 56 de ani", se prezintă într-o carte autobiografică numită sugestiv "În încredere" acest fiu de jurist, crescut în tradiţia catolică.
"Rajoy este victoria perseverenţei", comentează Anton Losada, profesor de ştiinţe politice la universitatea din Santiago de Compostela.
După o perioadă într-o şcoală iezuită şi studii de drept, el intră în politică aderând la Alianţa Populară (AP), partid de dreapta fondat de fostul ministru franchist Manuel Fraga, care a devenit ulterior Partidul Popular. Este ales deputat regional la 26 de ani, înainte de a urca treptele ierarhiei pentru a deveni unul dintre oamenii de încredere ai lui Jose Maria Aznar, şef al Guvernului din 1996 până în 2004, care l-a desemnat pentru a-i succede.
De mai multe ori ministru, Rajoy îşi face o imagine de mediator bun şi om moderat.
"Am moştenit de la tatăl meu un simţ foarte puternic al respectării regulilor, simţul justiţiei şi al efortului", subliniază el în autobiografia sa.
Născut la 27 martie 1955, mare amator de sport, dar şi de tutun scump, fan al echipei Real Madrid (Zapatero era fanul lui FC Barcelona), el se prezintă ca un bun familist şi om care poate inspira încredere.
"Principalul său punct forte este criza şi şomajul. Ceea ce era o mare slăbiciune, imaginea unui om plictisitor, previzibil, a sfârşit prin a se transforma într-o mare forţă", comentează Anton Losada.
Aşadar criza, ceea ce l-a îngropat pe "idolul" Zapatero este pe cale să construiască în Spania alt "idol".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
