Business Internaţional

Un tânăr bancher român de pe Wall Street: Cele mai mari bănci de aici sunt în centrul uraganului de informaţii şi, dacă reacţionează cu calm, pot să facă profituri frumoase

Un tânăr bancher român de pe Wall Street: Cele mai mari bănci de aici sunt în centrul uraganului de informaţii şi, dacă reacţionează cu calm, pot să facă profituri frumoase

Autor: Sorin Pâslaru

17.08.2011, 20:21 3580

Ziarul Financiar a stat de vorbă cu un tânăr bancher român care lucrează pe Wall -Street, fost matematician care s-a angajat ulterior la departamentul de analiză cantitativă al uneia din primele cinci bănci de investiţii din lume. El utilizează modele matematice pentru a analiza tendinţa pieţelor financiare.

Pentru a nu expune instituţia unde lucrează, a dorit să-şI păstreze anonimatul.

Cum interpretaţi voi scăderea ratingului SUA?

În primul rând trebuie înţeles ce înseamnă scăderea ratingului în mod tehnic. Pentru un orizont de zece ani, o companie/ţară cu rating AAA are probabilitatea de default 0, iar una cu AA+ de 0,1%. Agenţiile de rating recunosc că modelele lor nu pot să discearnă între 0 şi 0,1%, deci schimbarea ratingului nu înseamnă că America are o şansă mai mare de default. Înseamnă că există nişte tensiuni între politica fiscală americană şi serviciul datoriei publice.

Privind din punctul ăsta de vedere, scăderea rating-ului para a spune tuturor ceea ce ştiau deja, adică nu spune nimic nou.

Lumea a fost însă speriată de repercusiunile posibile. Cele mai importante ar fi fost ridicarea RWA (risk weighted assets - coeficientul de ponderare a activelor bancare în funcţie de risc -n.red) pentru bănci, aplicarea unui "haircut" (o reducere a valorii creanţei -n.red.) la colaterale, şi faptul că anumite fonduri de investiţii sunt obligate să investească numai în bonduri cu rating AAA. Cât priveşte fondurile de investiţii cu mandat restrâns, teama era vor exista mutări masive de investiţii care vor cauza dislocări în piaţă. Până la urmă nici una din cele trei consecinţe nu s-a adeverit. Dar piaţa a fost foarte nervoasă timp de o săptămână.

Ce modificări în modelele financiare pot apărea?

Nu-mi este clar că modelele se vor schimba. Noi cel puţin nu schimbăm modelele, dar evident nu pot să ştiu ce se întâmplă la fiecare bancă pe Wall Street.

Ce efecte asupra portofoliilor investitorilor pot apărea ca urmare a acestor perioada de exterme volatilitate?

Efectul e clar - flight to safety (banii zboară câtre active sigure-n.red). Mulţi şi-au realocat o parte din investiţii în instrumentul cel mai sigur de pe piaţă, care sunt tot US Treasuries, ceea ce e un pic ironic. Asta s-a reflectat şi în scăderea cursului Euro - dolar (pentru două-trei zile).

Crezi că ce se întâmplă acum este un nou val de tip Lehman Brothers?

Nu, cel mai probabil nu. Însă în orice sistem bancar bazat pe rezerva fracţionară, o panică poate duce la îngheţarea activităţii economice cu consecinţe dezastruase. Deci, încă o dată, cel mai probabil nu, dar "never say never".

Cum aţi trăit zilele de după retrogradarea SUA? Care au fost reacţiile în bancă? Care este atmosfera pe Wall -Street?

Extraordinar de tensionată. Însă, în momente de volatilitate ridicată există şi oportunităţi mari. Cele mai mari bănci sunt în centrul acestui uragan de informaţii, şi dacă reacţionează cu calm, pot să facă profituri frumoase. Dar pot să şi piardă bani. Traderii mei au şi făcut bani, au şi pierdut, dar per total au ieşit pe pozitiv.

Ce se prevede pentru perioada următoare?

Lumea aici se aşteaptă ca lucrurile să se normalizeze. În general percepţia este că pericolul vine dinspre Europa. Dacă episodul Grecia se repetă cu Spania şi Italia, atunci suntem oficial în criza 2.0. Uniunea Europeană se luptă din răsputeri să evite aşa ceva. Părerea destul de unanimă este că singura metodă este un program european de tip TALF (TALF - Term Assed Backed Securities, un program de garantare a creditelor de către Trezorerie pentru a impulsiona creditarea -n.red) finanţat de nişte eurobonduri.

Cum îl vedeţi pe Obama? Wall Street Journal îl critică foarte mult. Ce părere ai, are dreptate?

Când un doctor prescrie un medicament unui pacient, şi ăla nu se face bine, nimeni nu o să laude doctorul. Problema e că vor fi două feluri de opinii: fie a dat prea puţin, fie a dat prea mult.

Cel mai respectabil ziar din lume (The Economist) e de părere că Obama (şi alte guverne) au făcut prea puţin. După părerea lor, ei ar trebui să continue politica de stimul economic. Asta e foarte surprinzător, pentru că Economistul până acum zece ani era un ziar foarte de dreapta (dpdv al economiei).

Acum vreo două zile, un coleg de-al meu vorbea cu un trader mai cu experienţă, şi-l întreba "Ce poate guvernul să facă". Răspunsul traderului a fost esenţial "Nimic", dar spus puţin mai frumos: "Get out of the way". Reproşul unei proporţii crescânde a americanilor este că aparatul guvernamental a devenit prea mare, legislaţia a devenit extrem de încâlcită (vezi "Obamacare" şi Dodd-Frank) şi există o incertitudine legislativă/regulatorie/fiscală pe termen mediu. Aceasta incertitudine paralizează iniţiativa economică.

Există opinii că firmele mari sunt pline de lichidităţi şi nu ştiu ce să facă cu banii. Ce părere ai?

O consecinţă a acestei incertitudini este acest fenomen că firmele "nu ştiu ce să facă cu banii". În general firmele ştiu ce să facă cu banii: fie au proiecte cu rata de return atractivă, fie nu au, caz în care îşi reduc datoria sau distribuie banii la investitori prin dividende sau "share buy-backs" (răscumpărări de acţiuni -n.red). Reducerea datoriei rezultă în ridicarea ratingului şi scăderea ratei de finanţare, iar share buy backs ridică preţul acţiunilor.

Incertitudinea opreşte însă firmele din a efectua aceste acţiuni de trezorerie: teama este că pe termen mediu situaţia regulatorie se va înrăutăţi. Caz în care primele afectate vor fi băncile, prin cerinţe de capital mai ridicate (sau chiar printr-un "bail-out insurance" cum a fost propus de Obama, de 10bps basis points - puncte de bază, înseamnă 0,1% n.red) pe *assets*. Şi aceasta se va propaga în economie, prin ridicarea preţului finanţării. Aşa că reacţia este ca firmele să aibă un pic de bani albi pentru zile negre. Cu alte cuvinte o alocare suboptimală a resurselor, rezultând evident într-un GDP growth (creştere economică -n.red) mai scăzut.

ZF a mai publicat opinii ale unor români care lucrează în mari bănci internaţionale despre al doilea val al crizei şI turbulenţele financiare externe. CitiţI aici despre cum se vede criza din Japonia şI aici din Franţa.