Companii

Este inacceptabil că doar 5% din componentele pentru eolienele din România se fac în ţară

Este inacceptabil că doar 5% din componentele pentru eolienele din România se fac în ţară

Autor: Radu Bostan, Roxana Petrescu

18.01.2013, 00:09 3296

Dacă industria locală de componente pentru proiectele de energie verde nu va fi susţinută, România va câştiga direct numai 1,5 mld. euro până în 2020, dar va plăti "subvenţii" peste 10 mld. euro pentru a susţine eolienele sau solarele.

Bruno Ribo, directorul general al ArcelorMittal Galaţi, cel mai mare combinat siderurgic din ţară şi al doilea mare consumator de electricitate din România, critică schema de sprijin oferită de statul român producătorilor de energie verde, care se traduce în costuri semnificative cu energia pentru întreprinderile industriale şi le face necompetitive în străinătate. Acesta este unul dintre primele semnale de alarmă trase de o mare companie industrială.

"Doar 5% din componentele celor 800 de turbine eoliene instalate până acum în România au fost produse în ţară", a spus Ribo. "Pentru noi este o povară şi nu vedem beneficii din moment ce livrăm doar 5% din componentele de eoliene. Este inacceptabil. 30% din preţul pe care îl plătim la energie reprezintă subvenţii acordate pentru energia verde şi cogenerare." În ultimii trei ani, banii puşi la dis­po­ziţia investitorilor de energie verde sub for­mă de sprijin se ridică la aproape jum­ă­tate de miliard de euro, iar anul acesta urmează să intre în conturile celor care au pariat pe vânt sau soare pentru a produce curent mai bine de 550 mil. euro, potrivit datelor Auto­rităţii Naţionale de Re­glemen­tare în domeniul Energiei (ANRE).

În total, din 2010 şi până anul trecut sectorul energie verzi a atras fonduri de circa 3 miliarde de euro, majoritatea în parcuri eoliene, dar cea mai mare parte a banilor s-a dus în conturile producătorilor de turbine, cum sunt General Electric sau Siemens, fără a avea un impact pe orizontală în dezvoltarea unor producători de componente locali, aşa cum este cazul industriei auto de exemplu.

Statisticile europene arată că circa 75-80% din valoarea unei investiţii într-un parc eolian reprezintă costul turbinei, restul fiind costurile legate de instalaţiile electrice, execuţia fundaţiilor sau a studiilor necesare. Practic, acestea din urmă sunt cam singurele cu care a rămas România pentru că autorităţile locale nu au condiţionat în niciun fel acordarea schemei de sprijin cu obligaţia de a utiliza de exemplu componente locale pentru realizarea acestor investiţii astfel încât să determine dezvoltarea unei industrii de profil autohtone.

Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO