Coca-Cola HBC, imbuteliatorul Coca-Cola in Romania, anunta saptamanile trecute ca inchide fabrica pe care o detine in judetul Bihor, in localitatea Sacadat, precizand ca decizia face parte dintr-un proces mai amplu de eficientizare a activitatilor companiei.
Tot Coca-Cola inchidea anul trecut fabrica din Bucuresti, transferand operatiunile la fabrica din Ploiesti. In ambele cazuri, conform reprezentantilor companiei, fostele fabrici urmeaza sa fie transformate in depozite si centre zonale de distributie.
Numai anul acesta, alte patru companii importante si-au mutat sau inchis la randul lor fabricile. Daca insa Coca-Cola a specificat ca activitatea fabricii din Oradea va fi transferata celorlalte unitati de productie pe care le detine in Romania (la Iasi, Timisoara, Ploiesti si Vatra Dornei), Colgate-Palmolive a anuntat inca din primavara ca va opri treptat, pana la sfarsitul acestui an, activitatea fabricii de la Brasov, renuntand complet la productia din Romania, care urmeaza sa fie transferata fabricilor din Polonia. Masura a fost luata la nivel de grup, compania-mama decizand sa inchida si alte trei fabrici, din Marea Britanie, Turcia si Italia.
Au urmat elvetienii de la Nestle, care incepand cu aceasta luna au mutat productia de inghetata din Romania in Bulgaria, inchizand fabrica de langa Bucuresti. Bunge, cel mai mare producator de pe piata uleiului, si Orkla Foods Romania, unul dintre cei mai importanti jucatori de pe piata produselor alimentare, au anuntat la randul lor ca inchid fabrici sau muta linii de productie (in cazul Orkla) la alte unitati din tara.
Exista vreo explicatie generala care sa poata fi aplicata unor astfel de miscari? In cea mai mare parte din cazuri, companiile le-au justificat prin existenta unor procese de reorganizare si eficientizare, la nivel intern si international. Pe de alta parte insa, cel putin anul acesta, toti producatorii s-au plans de costuri mai mari cu cel putin 30 de procente, atat in ceea ce priveste materia prima, cat si personalul.
"Este vorba despre decizii de consolidare a operatiunilor la nivel international, care se iau mai ales in perioade mai dificile pentru companiile-mama. Astfel de masuri nu se iau la nivelul Romaniei", spune Liviu Voinea, directorul general al Grupului de Economie Aplicata.
Bogdan Belciu, directorul general al companiei de consultanta AT Kearney, explica faptul ca localizarea productiei de catre o multinationala urmareste un mecanism complex care ia in considerare costurile totale, constand in achizitii, productie, distributie si vanzare, iar evolutia acestor costuri determina decizia de a mai produce sau nu in locul respectiv.
"Factori importanti sunt, de asemenea, localizarea in apropierea pietelor principale, concentrarea productiei pentru a atinge economii de scara si pro-ductivitatea muncii", aminteste Belciu.
Marile companii din domeniul bunurilor de larg consum au inceput sa intre pe piata romaneasca in urma cu cel putin un deceniu, cand costurile reduse, in special cele de personal, faceau ca tara noastra sa fie extrem de atractiva din acest punct de vedere. Intre timp, lucrurile s-au schimbat.
"Acum sapte, opt, zece ani, astfel de companii veneau in Romania sa produca pentru export. Intre timp, piata a crescut foarte mult si a devenit extrem de importanta pentru desfacere", sustine Liviu Voinea. Astfel incat, dincolo de strategia unei companii la nivel international, parte din deciziile de renuntare la o fabrica sau alta reflecta cresterea costurilor de productie de aici, indeosebi cele de personal. "Nu stiu daca acesta este un factor decisiv, insa cu siguranta este un factor", spune Voinea.
Pe de alta parte, desi cresterea salariilor de la noi a fost printre cele mai mari din Europa, costurile cu forta de munca in Romania sunt inca relativ mici in comparatie cu alte tari din UE, arata studiile AT Kearney.
"Romania isi pastreaza in continuare numeroase avantaje competitive, dovada fiind cazurile Ford si Nokia, cele mai noi cazuri de multinationale care au venit sa faca aici productie", spune Bogdan Belciu.
In alte cazuri, conteaza nu numai scumpirea fortei de munca de pe urma majorarii generale a salariilor, ci si lipsa personalului specializat si chiar deficitul de forta de munca in anumite zone.
La toate acestea se adauga si cresterea pretului energiei sau al gazelor, care la un moment dat poate sa faca nerentabila mentinerea activitatii de productie in Romania.
E adevarat, pentru Ford sau Nokia deocamdata nu se pune problema, dar pentru companiile din alte sectoare e de asteptat ca astfel de factori sa conteze mai mult, cum subliniaza Liviu Voinea: "Sunt sectoare, cum este si cel al bunurilor de larg consum, unde uneori e pur si simplu mai ieftin sa importi".
Mai putine fabrici
- Unilever SCE. A intrat pe piata in 1995, achizitionand succesiv trei fabrici. In 2006, fabricile de la Otopeni si Targu-Mures au fost inchise si puse in vanzare, productia fiind concentrata la Ploiesti.
- Coca-Cola HBC. Din 1991, de cand a intrat in Romania, a ajuns la cinci fabrici. In 2007, fabrica de la Bucuresti a fost inchisa, iar saptamana trecuta aceeasi soarta a avut-o si fabrica din Timisoara.
- Nestle. A venit in Romania in 1995. Acum cateva luni a decis sa inchida fabrica de inghetata de la Glina, preluata in 2005 in urma unei tranzactii internationale. Productia va fi mutata in Bulgaria.
- Colgate-Palmolive. A intrat in Romania in 1992. La inceputul anului a decis sa inchida fabrica de la Brasov, iar activitatea va fi transferata in Polonia.
- Bunge. De la intrarea pe piata din 2002 a decis sa inchida trei fabrici - Bucuresti, Oradea si Iasi, singura unitate de productie a companiei ramanand cea de la Buzau.
- Friesland Foods. Intrata pe piata in 2002, a inchis anul trecut doua din cele sapte fabrici - Satu Mare si Deta, relocand productia la celelalte unitati din tara.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
