Decarbonizarea este văzută ca o oportunitate de creştere economică şi implicit de creare de locuri de muncă, astfel că potrivit variantei revizuite a PNIESC (Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice) la nivelul anului 2030 România ar trebui să aibă peste 40.000 de noi locuri de muncă în urma acestui proces. Documentul arată că aproape 20.000 de joburi ar fi ca efect indirect al procesului de tranziţie energetică.
„Prin aplicarea metodologiei, până în anul 2050 vor fi create peste 100.000 de noi locuri de muncă verzi prin realizarea doar a unora dintre politicile şi măsurile prezentate. Cele mai multe noi locuri de muncă verzi create vor fi locuri de muncă directe şi se vor datora producţiei, construcţiei, instalării, exploatării şi întreţinerii tehnologiilor verzi. Ecologizarea economiei va fi facilitată şi prin locuri de muncă indirecte care nu necesită cunoştinţe sau sarcini ecologice specializate. De exemplu, noi locuri de muncă vor fi create atunci când sunt produse materialele folosite pentru fabricarea tehnologiilor verzi, când aceste produse sunt manipulate şi când sunt vândute“, se arată în varianta revizuită a PNIESC, adevărata strategie energetică a României. Problema este că până acum, dincolo de oamenii necesari pentru a monta panouri solare sau pentru a contribui la construcţia proiectelor de energie eoliană, tranziţia energetică nu a create multe alte locuri de muncă în contextul în care investiţiile în producţia locală de tehnologie lipsesc.
