La un an şi jumătate de la lansarea războiului comercial contra Chinei, preşedintele american Donald Trump se poate lăuda cu forţarea Beijingului la semnarea unui armistiţiu parţial. Conducătorul celei mai puternice ţări de pe planetă va reduce anumite tarife impuse importurilor chineze.
În schimb, China ar trebui să cumpere mai multe produse americane. Economia chineză, a doua ca mărime la nivel mondial, îşi caută un nou echilibru şi creşte cu o viteză semnificativ mai lentă faţă de acum zece ani sau chiar cinci. În trimestrul trei al anului trecut, ritmul avansului chinez a fost cel mai lent din ultimii 27 de ani.
Încet, furtuna din comerţul global declanşată de politicile protecţioniste ale lui Trump pare că se calmează. SUA au deja noi acorduri cu Mexic şi Canada. După 20 de ani de negocieri, UE a încheiat un acord comercial cu blocul de comerţ cunoscut ca Mercosur, format din state din America de Sud. Însă aparenţele înşală, scrie The Economist.
Tensiunile comerciale actuale sunt reflexia unor schimbări ce se manifestă de când economia mondială a fost lovită de criza financiară din 2008-2009. Investiţiile internaţionale, comerţul, creditele bancare şi lanţurile de aprovizionare se micşorează toate sau stagnează în raport cu PIB-ul. Globalizarea a cedat locul unei noi ere, caracterizată de încetinire. Un termen care descrie aceste tendinţe este „slowbalizare“, notează The Economist.
Epoca intensificării schimburilor, a scăderii continue a costurilor de transport şi a integrării din ce în ce mai în profunzime a lanţurilor de producţie - epoca de aur a globalizării -, a apus, scrie editorialista de la Le Monde Marie Charrel. Dacă problemele economiei mondiale ar putea fi rezumate la un animal, acesta ar fi melcul, spune ea. La fel cred şi editorii de la The Economist, care pe coperta unei ediţii a revistei din ianuarie anul trecut au pus un melc, sub care tronează cuvântul „slowbalisation“. Termenul (o îmbinare a cuvintelor încet şi globalizare) a fost inventat de filozoful olandez Adjiedj Bakas. Comerţul mondial a căpătat caracteristicile unui melc: este prea moale şi prea lent. Epoca de aur a mondializării a apus. După ce a crescut de la 39% din PIB-ul mondial la 61% între 1990 şi 2008, comerţul global s-a micşorat la 58% în 2018, cam cât era în 2005, dacă sunt excluşi anii marii crize. Investiţiile transfrontaliere ale companiilor au plonjat de la 3,5% din PIB-ul mondial la 1,3% din PIB între 2007 şi 2018. Iar ponderea profiturilor multinaţionalelor în profiturile totale ale companiilor s-a redus de la 33% la 31% în zece ani.
Cauzele regresului sunt mai multe. Costurile de transport nu mai scad. Industria ţărilor emergente s-a dezvoltat suficient pentru a putea aproviziona pieţele locale. Serviciile, mai dificil de exportat, iau în greutate în cele mai multe dintre economii. Exportul global de servicii s-a situat în 2018 la 5.800 de miliarde de dolari, echivalentul a 3,5% din PIB-ul global. Analiştii de la PwC apreciază că dacă tendinţa continuă, în 2020 China va depăşi Franţa pentru a deveni al patrulea exportator de servicii din lume, primele locuri fiind ocupate de SUA şi Marea Britanie, şi ca exporturile globale de servicii să atingă nivelul record de 7.000 de miliarde de dolari.
Creşterea salariilor în mai multe state asiatice reduce puţin câte puţin interesul pentru delocalizare. La acestea se adaugă politicile protecţioniste ale mai multor guverne, tonul fiind dat de Trump. Astfel, se acumulează forţe care frânează mondializarea, iar acest lucru creează pericole. Instabilitatea financiară care însoţeşte schimbarea este fermentul unor crize cu potenţial distructiv ridicat. Ţările prinse în faza de recuperare riscă să fie oprite în plin elan.
Tarifele pe importuri sunt probabil cel mai vizibil factor care contribuie la frânarea globalizării, explică analiştii de la Morgan Stanley. Însă tarifele nu sunt singurul obstacol, spun economiştii Michael Zezas şi Meredith Pickett, care anticipează noi blocaje în faţa comerţului liber, mai mari, şi schimbări în lanţurile valorice. Printre evenimentele geopolitice care vor forţa schimbări ei menţionează Brexitul, programat pentru sfârşitul acestei luni. Globalizarea este o trăsătură definitorie pentru economia globală din cel puţin 1970. Atunci a început era care a adus economiile tot mai aproape, mai ales prin fluxurile comerciale libere, explică strategii de la PwC într-o analiză intitulată „Slowbalizarea este noua globalizare“. Creşterea în volum a schimburilor comerciale la nivel mondial a încetinit dramatic şi chiar a devenit negativă în 2019, în contrast cu avansul mediu de 3,4% pe an din secolul XXI. În decembrie anul trecut mecanismul de rezolvare a disputelor al Organizaţiei Mondiale a Comerţului a fost paralizat de Washington.
Analiştii de la PwC se aşteaptă ca acest trend să continue în 2020 şi ca tensiunile din comerţul mondial să persiste. În aceste condiţii, globalizarea va da locul „slowbalizării“. Economia mondială îşi va continua integrarea prin intermediul comerţului, fluxurilor financiare sau de alt fel, dar într-un ritm semnificativ mai lent. Afacerile mari cu lanţuri de aprovizionare sofisticate răspândite în toată lumea iau în calcul mai multe scenarii, unele dintre care n-au mai fost experimentate în istoria recentă.
Oamenii de afaceri aflaţi în plin avânt cu operaţiunile lor internaţionale se lovesc de slowbalizare. Miliardarul indian Kumar Mangalam Birla avertizează că tensiunile dintre naţionalism şi globalizare vor fi probabil cel mai definitoriu trend al noului deceniu. „Deşi de marşul globalizării nu va putea să scape nimeni, ce este sigur este că lumea nu mai este plată“, spune Birla. „În timp ce globalizarea face loc slowbalizării, tendinţele care prevalează în comerţ este regionalizarea.“ Companiile sale Novelis, producător de articole din aluminiu, şi Mangalam Birla, producători de aditivi, îşi concentrează afacerile la nivel regional.
