România continuă istoria certificatelor verzi cu schema de Contracte pentru Diferenţă (CfD) prin care garantează, inclusiv prin negocieri directe, preţul energiei pe 15 ani pentru regenerabili: „Asta vor să vadă băncile. CfD-urile sunt ca un contract de achiziţie pe termen lung garantat de stat“

♦ Banii pentru schema de CfD-uri vin din facturile plătite de toţi consumatorii, la fel ca în cazul certificatelor verzi, speranţa fiind ca o parte din sume să poată fi asigurate din Fondul de Modernizare.

România intră pe ultima sută de metri pentru organizarea primei licitaţii de CfD în cadrul căreia 2.000 MW, 1.000 MW solar şi 1.000 MW eolian, vor putea beneficia de preţul garantat la energie timp de 15 ani. Semnarea contractelor din această licitaţie ar trebui să aibă loc în decembrie anul acesta, pentru ca de la 1 ianuarie 2024 să fie aplicabilă, spre deliciul băncilor şi al investitorilor care sunt scutiţi astfel de orice risc de piaţă.

Interesant este că se vor putea face contracte CfD şi în negociere directă cu statul, în afara licitaţiilor, intenţia fiind de a finanţa schema inclusiv prin banii din Fondul de Modernizare, alături de facturile consumatorilor.

În linii mari, astfel de contracte pentru diferenţă (CfD) prevăd ca producătorului de energie să-i fie garantat un preţ minim de vânzare. În situaţia în care preţul energiei pe piaţa liberă este mai mic decât acest nivel, atunci producătorul va primi diferenţa din partea consumatorilor prin intermediul facturilor la electricitate. Dacă preţul este mai mare, producătorul va returna diferenţa către consumatori. Practic, investiţia devine astfel lipsită de riscuri şi apetisantă pentru bănci, mai ales în contextul scăderii dramatice a preţului la energie.

Graba privind demararea primei licitaţii de CfD-uri este dată de faptul că România, prin PNRR, s-a angajat să semneze până la finalul acestui an primele astfel de contracte pentru producţia de energie din surse rege­nerabile. Mecanismul este o creaţie a BERD (Banca Europeană pentru Recon­struc­ţie şi Dezvoltare) şi a Ministerului Energiei. Implementarea lui ridică însă mai multe semne de întrebare legate de procesul de selecţie în sine, dar şi de necesitatea imple­men­tării la scară largă a unui astfel de me­canism (sunt vizaţi 5.000 MW) în contextul în care chiar dezvoltatorii de proiecte eo­lie­ne şi solare spun că se susţin cu preţul pieţei.