Oficial, cererea de intrare în insolvenţă a Hidroelectrica este motivată de situaţia financiară proastă în care se află compania, aceasta fiind în imposibilitatea de a-şi plăti unele datorii.
Această cerere de insolvenţă nu poate fi disociată însă de contractele cu "băieţii deştepţi" prin care Hidroelectrica a furnizat din 2003 încoace energie sub preţul pieţei unor firme de apartament, cu câţiva angajaţi, care nu au făcut decât să ia energia ieftină produsă în hidrocentralele ţării şi să o vândă mai departe la preţul pieţei, încasând astfel profituri uriaşe.
Aceste firme, precum Energy Holding, Alpiq, Luxten, sunt controlate din umbră de personaje foarte puternice, care au conexiuni în toate sferele mediului politic, cum este Bogdan Buzăianu, finul lui Dan Ioan Popescu, fostul ministru al economiei din Guvernul Adrian Năstase, care a beneficiat de primul contract bilateral cu Hidroelectrica prin Energy Holding, contract care a fost prelungit apoi în 2010, în timpul guvernării Boc.
Ziarul Financiar a calculat că pierderile înregistrate de Hidroelectrica în ultimii zece ani din aceste contracte bilaterale se ridică la 1,5 miliarde de euro, care este diferenţa dintre cât ar fi putut încasa compania din vânzarea energiei la preţul pieţei şi cât a încasat din aceste contracte.
Guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu s-a angajat la începutul acestui an să renegocieze contractele bilaterale ale Hidroelectrica, mai mult la presiunea FMI, dar nu a mai apucat. Şi noul Guvern USL condus de Victor Ponta a făcut din renegocierea acestor contracte o prioritate, dar negocierile au intrat în impas în urmă cu două săptămâni, după cum au recunoscut chiar oficialii Hidroelectrica, din cauză că beneficiarii contractelor nu sunt de acord cu noile clauze, care prevăd alte formule de preţ şi reducerea perioadelor acestor contracte. Astfel, este posibil ca decidenţii din Guvern să fi văzut intrarea companiei în insolvenţă ca singura soluţie pentru a scăpa compania de aceste contracte.
Analiştii şi bancherii de investiţii susţin că cererea de intrare în insolvenţă luată de Hidroelectrica este o soluţie riscantă şi costisitoare, care nu poate fi justificată nici prin intenţia statului de a rupe contractele cu "băieţii deştepţi" şi nici de situaţia financiară a companiei, departe de a fi atât de gravă pentru a cere protecţia în faţa creditorilor. Ei se tem ca situaţia de la Hidroelectrica să nu degenereze într-un caz asemănător cu cel al companiei americane Enron de la începutul anilor 2000.
"Este ca şi cum ai împuşca porcul ca să-l scapi de purici", s-a exprimat un analist.
Hidroelectrica este la un pas să devină cea mai mare insolvenţă din cea mai mare valoroasă companie de stat. Azi, Tribunalul Bucureşti decide dacă va aproba cererea de intrare în insolvenţă, iar dacă cererea va fi aprobată, implicaţiile pot fi majore nu doar pentru companie, a cărei imagine şi reputaţie va fi puternic ştirbită, ci şi pentru economia naţională, având în vedere că Hidroelectrica produce un sfert din energia României. Compania a motivat cererea de intrare prin seceta de anul trecut, prin scăderea cu 10% a cifrei de afaceri, prin reducerea fluxurilor de numerar cu 27%, prin creşterea datoriilor la termen scadent de plată mai mare de 90 de zile la 470 de milioane de lei, dar şi a pierderii financiare înregistrate. Ieri preşedintele companiei Remus Vulpescu, care iniţial declara că nu ştie de intrarea în insolvenţă a companiei, a spus într-o conferinţă de presă organizată că insolvenţa este motivată de "dezastrul de management" şi de seceta din 2011 şi nu este o "strategie" sau un "tertip".
Analistul economic Dragoş Cabat spune că intrarea unei companii în insolvenţă atrage după sine reducerea ratingului
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
