• Leu / EUR4.9457
  • Leu / GBP5.7258
  • Leu / USD4.6715
Companii

Videoconferinţa ZF Economia verde - Revoluţie în cumpărături: Ce înseamnă Sistemul Garanţie-Returnare? „Vorbim de investiţii de 100 mil. euro pentru întreaga logistică. Scopul este atât de important încât soluţii financiare se vor găsi”

Videoconferinţa ZF Economia verde - Revoluţie în cumpărături: Ce înseamnă Sistemul Garanţie-Returnare? „Vorbim de investiţii de 100 mil. euro pentru întreaga logistică. Scopul este atât de important încât soluţii financiare se vor găsi”

Autor: Alina-Elena Vasiliu, Alexandra Matei

23.06.2022, 10:00 80

Primele discuţii pentru implementarea SGR în România au pornit în urmă cu mai bine de un deceniu, spun cei implicaţi în acest proiect, însă traseul de la idee până la iniţiativa legislativă şi la intrarea în vigoare a legislaţiei include mulţi paşi.

Marile reţele de comerţ se pregătesc intens pentru implementarea Sistemului Garanţie-Returnare (SGR) în România, însă micii comercianţi ştiu prea puţine despre ce presupune această schimbare care va revoluţiona modul în care vom face cumpărături. Investiţiile estimate la circa 100 de milioane de euro pentru a pune la punct sistemul nu ar trebui să fie o problemă, însă înainte de toate trebuie clar definite rolul statului şi atribuţiile sale în această ecuaţie.

Acestea sunt câteva dintre concluziile speakerilor care au participat la videoconferinţa Economia verde, realizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu Raiffeisen Bank, care a avut loc miercuri şi care a fost dedicată Sistemului Garanţie-Returnare.

„Din punct de vedere financiar-bancar, noi am avansat, în sensul că am contactat retailerii, care sunt foarte implicaţi, dar şi producătorii de astfel de echipamente. Avem deja discuţii avansate. Gândim împreună soluţii de finanţare, astfel încât să fim foarte bine pregătiţi pentru implementarea Sistemului Garanţie-Returnare. Vorbim de investiţii de 100 mil. euro, ceea ce înseamnă întreaga logistică pe care compania care gestionează SGR trebuie să o aibă în vedere. Din perspectiva finanţatorului, nu este o problemă. Cred că scopul este atât de important încât soluţii financiare se vor găsi“, a spus Sorin Suciu, senior director în divizia Corporaţii, Raiffeisen Bank.

Primele discuţii pentru implementarea SGR în România au pornit în urmă cu mai bine de un deceniu, spun cei implicaţi în acest proiect, însă traseul de la idee până la iniţiativa legislativă şi la intrarea în vigoare a legislaţiei include mulţi paşi.

„De la rate de reciclare de 30-50% pe materiale care sunt incluse în sistem, ne putem aştepta ca după aproximativ trei ani de la începerea funcţionării sistemului să avem rate de reciclare de peste 70%, iar la maturitate, sistemul poate să ajungă până la 90%“, a spus Dragoş Popa, consultant la Roland Berger, companie de cercetare de piaţă.

Julia Leferman, director general la Asociaţia Berarii României, unul dintre iniţiatorii Sistemului Garanţie-Returnare în România, spune că, în stadiul actual, se lucrează la integrarea statului în acţionariatul companiei RetuRo, care va gestiona sistemul.

„Vorbim despre o întreagă infrastructură de colectare, de sortare, de gestionare a ambalajelor din punct de vedere logistic, care va fi făcută de către operatorul sistemului. Vorbim de o investiţie care variază în jurul a 100 mil. euro, conform estimărilor noastre din studiile de fezabilitate. Nu ne dorim prelungirea sau întârzierea intrării în funcţiune a acestui sistem, în afara intervalului de 18 luni cât am calculat că ne-ar trebui pentru a crea infrastructura din spate. 2023 este reperul de timp pe care îl avem pentru pornirea sistemului“, a spus Julia Leferman.

În paralel cu returnarea ambalajelor, şi diminuarea consumului de plastic trebuie să fie un obiectiv important de urmărit, scopul fiind acelaşi: reducerea poluării.

„Atingând primul obiectiv, cel al colectării, al returnării şi al reciclării cât mai multor ambalaje, vom atinge şi al doilea obiectiv, cel al diminuării cantităţii de plastic, dar şi de energie necesară pentru fabricarea plasticului“, a spus Alin Vişan, reprezentant al asociaţiei Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate.

Între timp, producătorii de ambalaje se pregătesc de implementarea sistemului şi se gândesc deja şi la alte materiale care ar putea fi incluse în viitor pe lista celor care pot fi returnate în acest sistem.

„Noi avem aproape un an de când am implementat propriul sistem de garanţie-returnare a paleţilor, atât pentru clienţii din România, cât şi pentru cei din Europa de Vest, prin care facturăm distinct. Clienţii devin mai responsabili când plătesc o taxă“, a spus Tiberiu Stoian, proprietarul producătorului de ambalaje Exonia din Iaşi.

România nu are însă suficiente centre de reciclare şi acesta ar fi încă un aspect asupra căruia ar trebui direcţionate atenţia şi investiţiile, crede Raul Pop, expert deşeuri la asociaţia Ecoteca şi cofondator al Coaliţiei pentru Economie Circulară.

„Nu avem capacitatea suficientă de reciclare în ţară. Dacă ne referim la economie circulară, putem spune că nu facem deloc reciclare. Nu reciclăm în ţară niciun gram de aluminiu. Un trend important este cel spre creşterea ambalajului reutilizabil.“

Un element important în procesul de colectare a ambalajelor vor fi automatele dedicate acestui scop, Reverse Vending Machines (RVM), ale căror preţuri pot fi cuprinse între 20.000 şi 150.000 de euro, în funcţie de capacitate. La aceste sume se adaugă costurile de mentenanţă, de circa 5-10% din valoarea automatelor, potrivit estimărilor lui Bogdan Purcherea, managing director la Envipco, o firmă care produce astfel de echipamente.

„Comercianţii mari încearcă să se pregătească pentru că există la mijloc nişte timpi care nu pot fi scurtaţi foarte mult. Cred însă că nici magazinele mici şi cele din zona rurală nu trebuie uitate. Ar fi nevoie de o campanie. Noi nu am avut foarte multe cereri din partea magazinelor mici. Circa 95% dintre retailerii mici nici nu ştiu despre ce e vorba. Magazinul mic nu are acelaşi acces la informaţii şi nu este implicat în aceste discuţii“, a spus Bogdan Purcherea.

În ceea ce priveşte micii antreprenori, unii dintre ei au început deja să se preocupe de ceea ce se întâmplă cu ambalajele pe care ei le pun pe piaţă, înainte ca Sistemul Garanţie-Returnare să fie aplicat.

„De un an şi jumătate, de când am lansat Vacaju pe piaţă, sustenabilitatea a fost o prioritate pentru noi. Este motivul principal pentru care am ales să ambalăm în sticle de sticlă. Totul a plecat de la ideea de a livra clienţilor sticlele pline şi de a le recupera goale, în sistemul vechi pe care îl ştim din anii í80. Încă nu am ajuns la acest ţel, dar din fericire avem parteneri care sunt puncte de colectare pentru sticlele goale. Nu ajung înapoi mai mult de 10% din ambalaje pentru că livrăm în toată ţara, iar returnarea o facem doar în Bucureşti. Din ţară ne e greu să recuperăm ambalaje pentru că ar trebui să suporte cineva constul transportului“, a spus Cristina Nesterov, fondatoarea Vacaju, un mic producător de băuturi din caju.

România se află tot mai aproape de implementarea acestei modalităţi de a face cumpărături prin care românii vor plăti o garanţie de 50 de bani atunci când vor achiziţiona o băutură de la un comerciant. După golirea ambalajului, consumatorul va trebui să îl aducă într-unul dintre punctele de returnare organizate de comercianţi, practic în orice magazin din România. În schimbul ambalajului gol, consumatorul va primi înapoi, pe loc, valoarea garanţiei plătite iniţial, fără a fi necesară prezentarea bonului fiscal. Scopul acestui sistem este de a introduce ambalajele într-o economie circulară, ajutând România să atingă ţintele naţionale de colectare şi reciclare agreate la nivel european.

 

Sorin Suciu, senior director în divizia Corporaţii, Raiffeisen Bank

Pe măsură ce trece timpul şi deadline-ul bate la uşă, vom fi cu toţii sub o presiune suplimentară şi de aceea este bine să ne facem temele din timp. Concret, din punct de vedere financiar-bancar, noi am avansat, în sensul că am contactat retailerii, care sunt foarte implicaţi, dar şi producătorii de astfel de echipamente. Avem deja discuţii avansate. Gândim împreună soluţii de finanţare, astfel încât să fim foarte bine pregătiţi pentru implementarea Sistemului Garanţie-Returnare (SGR).

Sunt diferenţe majore între marii retaileri şi comercianţii mici, care au nevoie de ajutor. Sunt unii retaileri mari care au achiziţia organizată la nivel de grup. Noi vrem să ne concentrăm şi să sprijinim şi antreprenorii locali, care sunt puţin în urmă. Cred că este rolul nostru de a-i informa şi de a-i ajuta.

Pe noi ne bucură că aveam şi companii care au decis să producă local astfel de echipamente. Am avut o întâlnire cu un astfel de furnizor din zona Sebeşului. Zona de economie circulară este un drive de finanţare pe care vrem să îl atingem. Noi am dori să închidem acest cerc - adică să finanţăm inclusiv producătorii, pentru a-şi securiza încasarea contravalorii acestor echipamente, dar şi beneficiarii, fie că vorbim despre retaileri mari sau comercianţi mai mici.

Cred că toţi am experimentat dorinţa de a recicla şi de multe ori nu am avut unde şi în continuare se întâmplă asta. Sunt optimist că vor creşte exponenţial volumele de materiale reciclate prin SGR.

Vorbim de investiţii de 100 mil. euro, ceea ce înseamnă întreaga logistică pe care compania care gestionează SGR trebuie să o aibă în vedere. Vorbim de flote de transport, staţii de sortare şi poate chiar de reciclare. Nu sunt foarte multe astfel de investiţii în economia naţională. Din perspectiva finanţatorului, nu este o problemă. Cred că scopul este atât de important, încât soluţii financiare se vor găsi.

La cele 6 miliarde de ambalaje produse anual, dacă întârziem cu o lună implementarea acestui sistem, ar însemna circa 300 mil. ambalaje care nu se reciclează.

Cred că avem toate ingredientele şi aş pune presiunea constructivă pe toţi actorii, inclusiv pe stat, astfel încât lucrurile să se întâmple cât mai repede. Nu mă aştept să avem sistemul perfect de la început, dar trebuie să facem ceva şi să fim pregătiţi să îl ajustăm în timp.

 

Alin Vişan, reprezentant, Asociaţia Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate

Returnarea şi diminuarea consumului de plastic sunt ambele obiective foarte importante, care împreună converg către ţinta comună a tuturor: reducerea poluării.

Se poate atinge o ţintă de returnare în România de 90% din PET. 9 din 10 ambalaje care se pun pe piaţă se vor întoarce pentru a fi reciclate şi refolosite. Este un obiectiv greu, dar noi, producătorii, alături de comercianţi, suntem gata să ne asumăm acest obiectiv. A fost un obiectiv atins în alte ţări, va fi atins şi în România.

Atingând primul obiectiv, cel al colectării, al returnării şi al reciclării cât mai multor ambalaje, vom atinge şi al doilea obiectiv, cel al diminuării cantităţii de plastic, dar şi a energiei necesare pentru fabricarea plasticului.

Aceste 18 luni necesare pentru a construi sistemul vor fi folosite nu doar pentru a construi infrastructura din spate, ci şi pentru a face consumatorul să conştientizeze ce înseamnă acest sistem.

SGR este obligaţia producătorului. Prin urmare, şi costurile aferente acestui sistem sunt suportate de producător.

Aceste RVM-uri (reverse vending machines) sunt pe diverse mărimi, sunt automate sau mai puţin automate şi costă între 10.000-80.000 de euro.

 

Tiberiu Stoian, proprietar, Exonia

La Exonia nu producem chiar tipul de ambalaj care este reglementat prin SGR. Nu producem PET-uri, dar producem alte tipuri de ambalaje din plastic care sunt reglementate de legislaţie. Noi avem două fabrici de ambalaje. În una producem ambalaje din plastic de 20 de ani şi mă refer aici la ambalaje flexibile.

Am încercat să stimulăm clienţii să apeleze la sistemele centralizate de colectare a materialelor din plastic. Împreună cu nişte parteneri, colectăm aceste materiale deja reutilizate. Avem parteneri care deţin instalaţii care le pot inclusiv purifica - le spală prin instalaţii industriale, iar apoi, printr-un proces de regranulare, sunt puse la dispoziţia noastră. Educăm publicul cu privire la acceptarea ambalajelor din materiale reciclate.

Am constatat că există o anumită reticenţă în cadrul ambalatorilor, ca urmare a faptului că aceste ambalaje deja reciclate nu mai prezintă aceleaşi proprietăţi ca ambalajele fabricate din granulă virgină. Spre exemplu, au o transparenţă mai redusă. Însă e bine de ştiut că semnalele pe care le avem din piaţă indică faptul că o parte a utilizatorilor finali sunt încântaţi să contribuie într-o oarecare măsură la acest sistem de colectare şi reutilizare a materiilor prime.

O parte a românilor sunt interesaţi de aceste aspecte de reciclare. Îmbucurător este că văd un feedback pozitiv din partea românilor care au un nivel de educaţie superioară, care lucrează în companii multinaţionale, care au reuşit să ajungă în contact cu această informaţie şi care conştientizează că efortul lor mic, adunat la nivelul societăţii, poate să producă nişte efecte importante.

Noi avem aproape un an de când am implementat propriul sistem de garanţie-returnare a paleţilor, atât pentru clienţii din România, cât şi pentru cei din Europa de Vest, prin care facturăm distinct. Clienţii devin mai responsabili când plătesc o taxă.

 

Raul Pop, expert deşeuri, Asociaţia ECOTECA, co-fondator Coaliţia pentru Economie Circulară

Mă îndoiesc că la anul vom avea deja sistemul implementat şi funcţional. SGR va face revoluţie - cu o singură condiţie: să se nască, să existe. Altfel, revoluţii pe hârtie am mai avut, dar după ce pui hârtia deoparte şi ieşi pe stradă, vezi care este impactul real.

Până acum şapte ani, acest sistem era un fel de acceptare mutuală a faptului că este prohibitiv de scump pentru România. Între timp, s-au schimbat nişte lucruri, s-a mai încălzit un pic planeta, au apărut nişte presiuni, au început să se vadă nişte pericole mai mari, care au făcut ca această miză financiară să nu mai fie atât de prohibitivă, ci să fie varianta mai puţin costisitoare faţă de alte mize financiare mult mai mari.

Sunt foarte recunoscător sistemului bancar pentru că, în drumul României spre sustenabilitate, face mai mult decât statul român.

Nu avem capacitatea suficientă de reciclare în ţară. Dacă ne referim la economie circulară, putem spune că nu facem deloc reciclare. Nu reciclăm în ţară niciun gram de aluminiu.

Nimeni nu reciclează, ci doar pune nişte ambalaje separat, dar după mai urmează încă 4-5 actori economici care trebuie să participe la procesul de reciclare. Trebuie să crească nivelul de maturitate.

La nivel european, există nişte trenduri pe care în România nu le luăm în seamă şi care vor ajunge şi aici. Un trend interesant este cel de extindere pe alte tipuri de ambalaje, atât din punct de vedere al materialului, cât şi din punct de vedere al produsului conţinut. Din perspectiva consumatorului, nu există o variantă mai simplă decât să ştie că orice fel de ambalaj de plastic poate fi dus la cel mai apropiat magazin.

Un trend important este cel spre creşterea amblajului reutilizabil.

Când vrei să înfiinţezi un monopol naţional cum va fi SGR-ul, reglementat, etic, statul nu poate fi scos din această discuţie pentru că este entitatea care dă regulile jocului. Dar, mai departe, când vrei să fii acţionar minoritar, să îl naţionalizezi şi să şi operezi sistemul se intră într-un sens juridic. Practic, te pui singur în postura în care trebuie să fii cel mai performant operator logistic din România.

Cea mai importantă idee este eliminarea rolului statului de frână. Statul acum este o frână de mână trasă.

 

Dragoş Popa, consultant, Roland Berger

E necesară o perioadă mai lungă pentru a pregăti implementarea acestui sistem. Noi, din experienţa noastră, în implementarea unor proiecte similare în Europa şi în azara ei, vedem necesari până la doi ani şi jumătate pentru implementarea acestui sistem. Este necesar să existe şi o aliniere între sectorul privat şi sectorul public din România.

Consumatorul este pregătit. Împreună cu varii producători din domeniu, ne uităm la acest proiect de acum 15 ani. Încă de atunci, studiile de piaţă erau făcute la nivel de consumator şi exista clar un interes de a avea o motivare financiară pentru a contribui la îmbunătăţirea ratelor de reciclare.

De la discuţii şi stimulări la nivel de subsectoare ale zonei private, până la iniţiativa legislativă şi la intrarea în vigoare a legislaţiei sunt paşi mulţi.Nu aş spune că România este neapărat una dintre codaşele Europei din perspectiva asta. Avem SGR în Ţările Nordice, Ţările Baltice, în Germania. Însă avem şi faze similare „ legislaţie şi pregătire „ în Slovacia sau Polonia. Suntem la mijlocul evoluţiei.

De la rate de reciclare de 30-50% pe materiale care sunt incluse în sisteme, ne putem aştepta ca după aproximativ trei ani de la începerea funcţionării sistemului să avem rate de reciclare de peste 70%, iar la maturitate, sistemul poate să ajungă până la 90%.

Aşteptarea noastră în următoarea lege la nivel european pe zona de ambalaje este ca acest sistem să devină mai mult obligatoriu decât opţional în UE, pe termen mediu şi lung, acolo unde sistemele actuale nu performează foarte bine.

Contextul preţurilor este extrem de favorabil pentru aceste deşeuri de ambalaje. Spre exemplu, PET-ul reciclat a ajuns să aibă un premium de circa 10-20% faţă de cel obişnuit.

 

Bogdan Purcherea, managing director, Envipco

  Efervescenţa şi necesitatea aparatelor - RVM-uri - apare atunci când există legea. În Braşov, lucrurile funcţionează relativ bine, dar este o implicare din partea tuturor: primărie, firmă de salubritate şi cetăţeni.

Nu credem că va fi o problemă în momentul în care legea va intra în vigoare. Problema este să ajungem acolo.

Comercianţii mari încearcă să se pregătească pentru că există la mijloc nişte timpi care nu pot fi scurtaţi foarte mult.

Cred că nici magazinele mici şi nici ceea ce înseamnă zona rurală nu trebuie uitate. Aici ar trebui să ne punem la masă şi să vedem cum putem face lucrul acesta fezabil.

Vânzarea şi instalarea RVM-urilor începe cu şase luni de zile înainte. Cu toţii ştim că lucrurile legate de termen nu sunt foarte clare, iar octombrie 2022 credem că este un termen puţin probabil, astfel că vânzarea în sine nu s-a întâmplat.

Nu am avut foarte multe cereri din partea magazinelor mici. 95% dintre retailerii mici nu ştiau despre ce e vorba. Magazinul mic nu are acelaşi acces la informaţii şi nu este implicat în aceste discuţii.

RetuRo, împreună cu statul român ştiu foarte bine că fără educaţia de dinainte de a intra în vigoare acest sistem, lucrurile vor funcţiona doar într-o mică măsură. Trebuie făcută o campanie extrem de penetrantă în care toată lumea să fie informată.

Şi noi, ca producăt►zr de RVM, avem rolul nostru. Informăm lumea şi credem cu tărie în rolul acesta. Am făcut un proiect în Braşov, cu trei centre de colectare, prin care am colectat 3 milioane de ambalaje.

Costul unui aparat de capacitate mică poate porni de la 20.000 de euro, pentru câteva sute de amabalaje colectate, şi poate ajunge până la 150.000-200.000 de euro, pentru un aparat de colectare mare din parcarea unui supermarket, care trebuie să colecteze zilnic 15.000 de ambalaje.

Costul de mentenanţă pentru funcţionalitate pot însemna 5-6% din valoarea RVM-ului pe an. Ele pot urca până la 10%, în funcţie de mentenanţa dorită.

 

Cristina Nesterov, fondatoare Vacaju, un mic producător de lapte din caju

De un an şi jumătate, de când am lansat Vacaju pe piaţă, sustenabilitatea a fost o prioritate pentru noi. Este motivul principal pentru care am ales să ambalăm în sticle de sticlă. Totul a plecat de la ideea de a livra clienţilor sticlele pline şi de a le recupera goale, în sistemul vechi pe care îl ştim din anii ‘80. Încă nu am ajuns la acest ţel, dar din fericire avem parteneri care sunt puncte de colectare pentru sticlele goale.

Nu ajung înapoi mai mult de 10% din ambalaje pentru că livrăm în toată ţara, iar returnarea o facem doar în Bucureşti. Din ţară ne e greu să recuperăm ambalaje pentru că ar trebui să suporte cineva constul transportului.

Interesul oamenilor este foarte mare. În România, observ că multă lume refoloseşte ambalajele. Este un lucru eficient şi acesta. Avem mulţi clienţi care ne întreabă unde şi cum ar putea returna sticle.

În decembrie, am avut o situaţie neobişnuită pentru că la fabrică nu mai găseam sticlele de care aveam nevoie, aşa că am făcut o colectare în masă de la clienţi.

Interesul este că oamenii sunt dornici, dar au nevoie de infrastructură pentru că nu ne e uşor să stăm cu sticle adunate într-un colţ mereu.

 

Julia Leferman, director general, Asociaţia Berarii României

Statul este reglementator al cadrului legislativ în baza căruia va funcţiona sistemul. Compania RetuRo SGR SA a fost construită cu acest obiectiv, de a obţine licenţa de operare a SGR şi în acţionariatul acestei companii reuneşte asociaţiile reprezentative ale industriei producătoare de bere, băuturi răcoritoare şi retail.

Suntem în proces de integrare a statului în acţionariat, având în vedere prevederea din hotărârea de guvern emisă anul trecut, prin care s-a decis că 20% din acţiunile acestei companii vor reveni statului român.

Această companie are deja un capital social subscris de un milion de euro. Ne îndreptăm către obţinerea unei finanţări care să acopere nevoia de investiţii în infrastructura sistemului.

În spate, vorbim de o întreagă infrastructură de colectare, de sortare, de gestionare a ambalajelor din punct de vedere logistic, care va fi făcută de către operatorul sistemului. Vorbim de o investiţie care variază în jurul a 100 mil. euro, conform estimărilor noastre din studiile de fezabilitate.

Obiectivul nu este doar acela de colectare, ci şi de reciclare şi în ceea ce priveşte plasticul, ne dorim să poată fi folosit din nou în industria alimentară.

Obligaţia de colectare revine tuturor comercianţilor, indiferent de suprafaţă, care pun în comercializare produsele în amabalajele incluse în SGR. Există, pentru comercianţii cu suprafeţe mai mici, posibilitatea de a se asocia într-un punct de colectare comun, care ar trebui să se afle pe o rază de 150 m distanţă sau 500 m, potrivit formei nou-pusă în discuţie de către Ministerul Mediului.

Este important să asigurăm ca prin infrastructura logistică aceste preluări de ambalaje să aibă loc într-un interval de timp adaptat volumului de colectare din magazin.

Comerţul online este scutit de la obligaţia de a asigura colectarea. În momentul în care comandăm online, returnarea se poate face la orice comerciant.

Nu ne dorim prelungirea sau întârzierea intrării în funcţiune a acestui sistem, în afara intervalului de 18 luni cât am calculat că ne-ar trebui pentru a crea infrastructura din spate.

2023 este reperul de timp pe care îl avem pentru pornirea sistemului.

Dimensiunea ambalajelor care vor intra în SGR este definită prin lege şi se află în intervalul de 0,1 l până la 3 l pentru cele trei tipuri de materiale (PET, aluminiu şi sticlă).

Ambalajele care vor intra în SGR vor avea pe eticheta produsului un logo specific.

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9457
Diferență: -0,004
Ieri: 4.9459
Azi: 4.6715
Diferență: -0,0321
Ieri: 4.6730
Azi: 5.7258
Diferență: -0,3585
Ieri: 5.7464
Azi: 4.8931
Diferență: 0,2623
Ieri: 4.8803