O provocare majoră a legumicultorilor în relaţia cu retailerii este gestionarea retururilor, mai ales că produsele sunt perisabile. Astfel, intrarea şi menţinerea produselor în supermarketuri sunt o sarcină descurajatoare, consideră Daniel Ciuhureanu, membru al Brateşleg Grup, compus din şase companii producătoare de legume din judeţul Galaţi.
„Ca producători, marea noastră problemă vizavi de relaţia cu supermarketul este legată de modul subiectiv în care să fac determinările calitative la produse şi gestionarea retururilor când ai produse perisabile. E foarte neplăcut ca un procent din marfă să nu fie acceptat, iar lucrurile astea nu se întâmplă la cei care au produse ambalate“, spune Daniel Ciuhureanu, membru al Brateşleg Grup.
Brateşleg Grup produce circa 10.000 de tone într-un an şi vinde în trei reţele de comerţ modern, iar Ciuhureanu spune că la aceste cantităţi important e că pleacă marfa, chiar dacă la preţuri este loc şi de mai bine, iar la retururi sunt probleme mari.
„Consider că analiza calitativă este subiectivă şi uneori chiar tendenţioasă, pentru că ne confruntăm cu retururi destul de des. Când avem un retur, dacă marfa e la Bucureşti, e posibil să găsim un cumpărător serios şi să ne ia marfa, dar dacă e prin Ardeal, o lăsăm acolo, deşi am dat o grămadă de bani să o producem şi să o transportăm“, menţionează el.
Acesta completează că ce se întâmplă cu legumele depinde şi de preţul total al cantităţii transportate şi costurile adiacente. „Sunt situaţii în care primeşti şi retur la doi sau trei paleţi din 20 sau din 30. Dacă sunt în Ardeal, e complicat să te duci după ei din Moldova. Mai sunt situaţii când aducem înapoi marfa, o reinstactăm, o reambalăm, vedem ce putem face cu ea, vedem dacă găsim alţi cumpărători pe piaţa locală, dar, repet, în momentul în care te duci la distanţă mare după marfă, e o tragedie, adică e o gaură imensă în business. Nu mai poate fi vorba de profit“, subliniază el.
Principalele produse comercializate de Brateşleg sunt ceapă, morcovi, ţelină, sfeclă roşie şi păstârnac. Pentru a vinde şi iarna, compania şi-a făcut un depozit cu o capacitate de 6.000 de tone. „Uneori sunt situaţii ridicole pentru care ni se dă retur la o parte din marfă. De exemplu, dacă nu arată toţi morcovii la fel.“
„Ei nu sunt făcuţi la strung ca să fie la fel, iar pământul nu are cum să producă atâta marfă la fel. La morcovi, de exemplu, se aruncă cel puţin 20% din marfă. E o pierdere însemnată. Imaginaţi-vă suntem o organizaţie de producători şi facem mii de tone anual, deci aruncăm sute de tone, iar pe lângă morcovi aruncăm şi alte legume“, precizează Ciuhureanu.
Fermierul menţionează că deşi aspectul retururilor pare unul minor într-un contract cu retailerii, este cel mai descurajat lucru pentru legumicultorii care vor să înceapă o colaborare cu ei, pentru că într-un business mic, mai ales, sau mediu, fiecare ban contează.
„O altă provocare este spălatul legumelor, o modă care a apărut de vreo 10-15 ani. În momentul în care ai spălat un produs perisabil, ai un termen în care trebuie să te încadrezi cu logistica, cu vândutul şi cu consumul, pentru că marfa intră într-un proces de depreciere mai rapid. Ea nu rezistă la fel de mult ca cea nespălată. O poţi consuma în două-trei săptămâni dacă o ţii în anumite condiţii, iar dacă nu într-o săptămână“, a mai spus Daniel Ciuhureanu.
Moda, afirmă el, a venit din vestul Europei şi încet, încet a prins la orăşeni, iar majoritatea îl numesc comerţ civilizat, dar asta costă producătorii. „Noi, în Galaţi suntem vreo cinci organizaţii de legumicultori şi cred că se aruncă 5.000 de tone de legume pe an“, a subliniat el.
El spune că o parte din produse mai merg spre procesare, dar nu se sicronizează mereu cu producătorii de conserve, murături sau zacuşti. „Mai e o tendinţă de face legume congelate, dar nu sunt vânzări semnificative, astfel că nu au nevoie de multă marfă.“
Brateşleg Grup, o companie înfiinţată în 2008, a ajuns la venituri de 23,4 mil. lei în 2022 şi un profit de 2,7 milioane de lei. Spre exemplu, în primul an de funcţionare, 2008, cifra de afaceri a fost de doar 115.000 de lei, conform datelor de la Ministerul de Finanţe.
Anual, România are o producţie de circa 3,5 milioane de tone de legume, din care peste 60% a fost realizată în câmp şi doar 4% în solarii, conform datelor de la INS. Importurile de legume au fost de cinci ori mai mari decât exporturile şi au sărit de jumătate de miliard de euro.