Eveniment

Adrian Vasilescu, BNR: Piaţa blândă şi legităţile obiective

Adrian Vasilescu, BNR: Piaţa blândă şi legităţile...

Autor: Adrian Vasilescu

23.12.2015, 00:04 467

Acum, în Europa, se intensifică preocupările privind îmblânzirea pieţelor. Şi totuşi, o piaţă mai blândă, sentimentală chiar – sintagma „sentimentul pieţelor“ fiind frecventă în tratate şi în comentarii –,  nu va fi niciodată îndreptăţită să întoarcă spatele legităţilor economice obiective. Inclusiv în cazul în care, bunăoară, o piaţă a muncii blândă şi salarii neîndestulătoare nu se potrivesc. 

Cum ar fi posibil, în România anului 2016, să ne imaginăm bugetul făcând faţă creşterilor salariale anunţate deja, plus urcării salariului minim la 1200 de lei, fără măsuri drastice de eficientizare a economiei? La urma-urmei, numai ce poate deveni real e şi posibil.

Sigur, nici măcar o piaţă blândă nu va crede în lacrimi. Şi nici nu ar avea cum să creadă în lacrimi, într-un astfel de caz, deşi multe decizii în piaţă sunt de timp îndelungat mai mult emoţionale decât raţionale. Cum însă, la noi, chiar şi preţul muncii performante a rămas în coada Europei, va fi nevoie de o ajustare a efectelor. Nu însă ignorând cauza: aceea că societatea românească nu-şi permite să plătească mai bine munca fiindcă, în ansamblu, nu obţine o productivitate superioară a capitalului şi a muncii.

Un lucru e limpede: în  economia noastră nu vom avea pieţe blânde înainte ca ţara să fi câştigat trei bătălii: 1) pentru o expansiune semnificativă a producţiei, cu deosebire în sectoarele competitive; 2) pentru valori adăugate obţinute nu din creşteri cantitative, ci din surplusuri calitative; 3) pentru profituri mari. Toate aceste bătălii implicând un program riguros de investiţii.

Pentru toate economiile din lume – şi nu de azi, de ieri, ci de multă vreme – indicatorul investiţii se numără între nevoile vitale. Pentru că tot ce ne face viaţa mai bună (de la fabrici care produc automobile ori strunguri, la cele care fac haine, pantofi sau papuci de baie; de la servicii de transport urban, interurban ori internaţional, la magazine, hoteluri sau cafenele) se leagă de investiţii. Iar a investi înseamnă, înainte de orice, să aduni bani economisind sau, pentru cei mai grăbiţi, să apelezi la împrumuturi bancare! Şi mai înseamnă, totodată, să ai idei bune, pricepere, experienţă, spirit antreprenorial, să ştii să citeşti bine piaţa şi să fii în stare să vezi oportunităţile şi împrejurările favorabile. Abia astfel înarmat poţi să porneşti să construieşti fabrici, autostrăzi, drumuri rutiere, căi ferate, poduri, case; sau magazine, hoteluri, cafenele; să cumperi instrumente financiare – acţiuni la bursă, obligaţiuni, participaţii la afaceri. Cu două scopuri asociate: să câştige cel ce investeşte şi să le facă oamenilor viaţa mai bună.

Ce spun statisticile? Gospodăriile populaţiei investesc ridicol de puţin, având o contribuţie minoră la creşterea avuţiei ţării. La nivelul cheltuielilor gospodăriilor, în medie, ponderea investiţiilor nu depăşeşte 1,2 procente.  Companiile, de asemenea, investesc încă prea puţin… în împrejurarea în care 40% dintre ele (285.000 dintr-un total de 700.000) au datorii mai mari decât întreaga lor avere.

În aceste condiţii, greul cade pe stat. De fapt, pe bugetul statului. Dacă analizăm investiţiile bugetare, vom vedea o creştere de 10-12% procente. Aici se impun însă câteva precizări:

1) Pentru o ţară cu acumulări fireşti, în care investiţiile sunt susţinute cu deosebire de populaţie şi de companiile private – statului revenindu-i doar rolul de investitor în autostrăzi, căi ferate, drumuri publice, energie, şcoli şi spitale – o creştere de 10-12% ar putea fi socotită foarte mare!

2) Nu însă şi în cazul României, unde populaţia şi firmele private au o contribuţie modestă în procesul investiţional.

3) Mai trebuie să luăm în seamă şi un alt aspect: din această creştere a investiţiilor statului, jumătate o datorăm atragerii de fonduri structurale europene!... Cu o adnotare însă: chiar dacă, în anii din urmă, atragerea de fonduri europene s-a îmbunătăţit, suntem încă departe de a lua, din acest coş comun european, tot ce ni se cuvine – vina fiind a noastră.

Gospodăriile populaţiei investesc ridicol de puţin, având o contribuţie minoră la creşterea avuţiei ţării. La nivelul cheltuielilor gospodăriilor, în medie, ponderea investiţiilor nu depăşeşte 1,2 procente.  Companiile, de asemenea, investesc încă prea puţin… în împrejurarea în care 40% dintre ele  au datorii mai mari decât întreaga lor avere.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO