Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business MAGAZIN.
Dacia Piteşti, Romarta, Tractorul Braşov, ARO Câmpulung, Romcim, Rompetrol, Azomureş, Semănătoarea – cred că putem găsi cu uşurinţă o mână de investitori care au citit sau au auzit vreodată despre aceste companii, însă nu mulţi pot spune că au fost acţionari atunci când se tranzacţionau la Bursa de la Bucureşti. Cei mai mulţi nici nu ştiu că au fost listate. Broker la origine şi încă unul dintre cei mai vechi din piaţă, Mihai Chişu îşi aduce aminte cum îşi rula banii câştigaţi în facultate pe astfel de emitenţi şi cum s-a schimbat activitatea lui de investitor în ultimii aproape 30 de ani.
„Mi-am început cariera profesională în domeniul pieţelor de capital încă din facultate, în anul 1996. Mi-a fost foarte la îndemână să investesc, cu toate că am început ceva mai târziu să şi acumulez în adevăratul sens al cuvântului, anume când piaţa noastră de capital a căpătat mai multă consistenţă. În primii ani am fost mai degrabă un speculator al vremurilor şi oportunităţilor oferite de o piaţă în formare”, povesteşte Mihai Chişu, 47 de ani, unul dintre brokerii de la începuturile bursei româneşti şi astăzi investitor.
Cu toate că au trecut foarte mulţi ani, Mihai îşi aminteşte de tranzacţii efectuate cu acţiuni ale companiilor acelor vremuri – Dacia Piteşti, Romarta, Roman Braşov, Tractorul Braşov, ARO Câmpulung, Romcim, Romcif, Petrobrazi, Rompetrol, Petrotel, Competrol, Şantierul Naval Brăila, Rafinăria Dărmăneşti, Azomureş sau Semănătoarea. Aproape toate au avut un traseu nefavorabil.
„Din nefericire multe din ele au părăsit ringul bursier sau au dispărut cu totul”, spune investitorul. „Sumele pe care le plasam erau în linie cu veniturile mele din studenţie. Îmi aduc aminte că făceam multe tranzacţii, multe intra-day-uri şi rulam în general foarte mult acei bani, căutând să plasez în companiile care erau preluate sau se aflau în curs de preluare.”
Pentru că la început Mihai era un speculator înverşunat şi plasa totul pe maximum una-două poziţii, a fost adesea în ipostaza de a pierde totul dacă nu ar fi ales să marcheze deprecieri de 25%-30% la nivel de portofoliu. Anul 2008 a fost poate cel mai bun exemplu pentru cei care au ales să lichideze chiar şi acţiuni în minus. Ce a urmat a fost devastator.
