Crearea atât a unui brand de ţară, cât şi a brandului unui oraş sau a unui anumit loc poate fi rezultatul unei colaborări strânse între mediul public şi cel privat, neluând în calcul exclusiv sectorul turistic. Brandul de ţară este cel care are puterea de a atrage nu doar turişti, dar şi investiţii, resursă umană, studenţi, având un impact şi asupra exporturilor şi diplomaţiei. Cum stă România la acest capitol?
Brandul unei destinaţii este un termen folosit des incorect. Eu prefer branding de oraş sau branding de ţară pentru că brandingul unei destinaţii implică faptul că brandul este responsabilitatea sectorului de turism şi a organizaţiilor de promovare a turismului, ceea ce e o greşeală. Brandul este mult mai mare decât turismul, pentru că are impact asupra atragerii de investiţii, de resursă umană, de studenţi, asupra exporturilor şi a diplomaţiei.
Cu alte cuvinte, managementul brandului înseamnă construirea notorietăţii unui nume şi a reputaţiei. În cazul locurilor, managementul brandului este o provocare strategică complexă, care implică jucători şi domenii multiple”, spune Robert Govers, preşedintele International Place Branding Association şi autor al cărţii „Comunităţi imaginative: oraşe, regiuni, naţiuni admirate”. În teorie, construirea brandului ar trebui realizată de către toate părţile care ar putea beneficia de notorietatea mai mare a unei ţări sau a unui loc, anume societatea civilă, mediul de business şi reprezentanţii diverselor instituţii.
Robert Govers face o diferenţiere şi între brand şi promovare, cea din urmă făcându-se „dacă ai de vândut un produs către un anumit public, anumite produse turistice către anumite segmente de turişti; anumite oportunităţi de investiţii către anumiţi investitori.” Pe când brandul nu e despre vânzarea unui produs sau serviciu, ci de proiecte cu rost, investiţii şi iniţiative de politici publice, iar rolurile principale ar trebui jucate de autorităţi şi companii mari, care au o perspectivă mai clară de a pune în implementare astfel de acţiuni. În multe cazuri, povestea poate cântări mai mult decât produsul în sine atunci când vine vorba de un loc sau o ţară.
Adesea, România este asociată în rândul percepţiei străinilor cu Dracula – povestea scriitorului irlandez Bram Stoker – sau Vlad Ţepeş. Aşadar, cum ar putea să se promoveze România ca fiind ţara lui Dracula, când singurul produs turistic asociat cu această imagine este Castelul Bran, unde, istoric, domnitorul român nici nu a ajuns? „Oamenii au vizitat Noua Zeelandă datorită asocierilor cu Frăţia Inelelor şi cu Hobbitul, deşi, în realitate, nu există nimic din film acolo, doar peisajul. Atunci când turismul va creşte, probabil va apărea şi parcul tematic, când va fi o oportunitate de business pentru investitori”, explică Govers.
Business MAGAZIN. De ce nu are România un brand de ţară, de ce este aşa de greu de realizat?
