Şi, totuşi: „Personal, nu am văzut niciodată în cei 25 de ani pericole mai mari la adresa stabilităţii economice şi financiare a României. Deşi am avut o creştere substanţială a salariului minim, situaţia macroeconomică bună, este adevărat nu se reflectă întocmai la nivelul populaţiei şi firmelor. Există nemulţumiri, există tensiuni“, a spus marţi a declarat Mugur Isărescu.
Guvernatorul ar avea dreptate mai mare decât mulţi alţii să se refere la economia României din ultimii 25 de ani, să facă o analiză a ei, pentru că a urmărit-o constant în toţi aceşti ani şi a avut acces la toate secretele ei. Isărescu ţinea hăţurile în anii ‘90, când inflaţia era cu trei cifre, iar azi este negativă.
A fost premier în anul crizei din 1999 („Este o poveste că România era aproape de incapacitatea de plată în 1999. Le-am spus celor de la FMI că vom plăti până la ultimul bănuţ şi am plătit“ – spune astăzi Adrian Vasilescu), a fost martorul nemijlocit al ultimei crize, în 2008, când guvernul nu mai putea ieşi pe pieţe şi a cheltuit banii din privatizarea BCR (2 mld. euro) pentru nevoile bugetului, iar deficitul de cont curent era la 12% din PIB, cu două cifre pentru al treilea an consecutiv. În iarna lui 2009, cu puţin înainte ca România să ia uriaşul împrumut de la FMI, Isărescu nu era îngrijorat şi îndemna: „Mai uşor cu criza pe scări“. La finalul anului, deficitul bugetar era de 9% din PIB, iar CDS-urile se apropiau de 800 de puncte de bază, făcând inaccesibilă ieşirea pe pieţe a ţării.
Şi, totuşi, guvernatorul a fost destul de reţinut în acei ani în a critica măsurile guvernamentale, vocea sa fiind mai sonoră în ultimul an. Totuşi două lucruri pot cu adevărat îngrijora acum: deficitul bugetar care ar putea depăşi 3% din PIB şi această nouă lege a dării în plată care ar putea frâna creditul. În rest economia chiar este pe şine: o creştere economică aşteptată de cel puţin 4% în acest an, o datorie publică la sub 40% din PIB, un deficit de cont curent al balanţei de plăţi pe excedent la început de an (deficit de 1% în 2015), şi investiţii care cresc (plus 7,5% în 2015).
Consilierul guvernatorului, Adrian Vasilescu, reia esenţa îngrijorărilor lui Mugur Isărescu: guvernatorul s-a referit la faptul că ceea ce s-a realizat din punct de vedere economic în ultimii ani plasează România în vârful topului european, dar că, din punctul de vedere al nivelului de trai, România este la coada topului.
Potrivit lui Vasilescu, România a ajuns la o realitate nominală foarte avansată care riscă să fie pusă în pericol chiar prin deficite, existând pericolul ca deficitul bugetar să sară anul acesta de 3% din PIB şi să ajungă spre 4% din PIB anul viitor.
Indicatorii nominali de convergenţă la euro sunt atinşi, dar nu şi indicatorii reali (reflectaţi în invelul de trai), iar aceştia trebuie să închidă cercul, dar dacă politicile economice deraiază, ceea ce s-a câştigat în ultimii cu multă dificultate ani poate fi pierdut şi, în loc să apropiem data aderării la euro, o putem îndepărta şi aici sunt îngrijorările guvernatorului.
„Am avut în 2009 – 2010 o criză. Când a spus că este îngrijorat, guvernatorul nu s-a referit la vremea de la Mihai Viteazu încoace, ci din 2011, de când avem creştere economică“, spune Vasilescu.
„Au fost multe momente grele, pe care guvernatorul le ştie foarte bine, de pildă anul 1999. Dar faptul că acum se obţinuse o stabilitate macroeconomică este un fapt, iar guvernatorul este îngrijorat de un derapaj. În loc de «pericol» eu aş fi zis «este mare păcat» ca, după stabilitate, să eşuăm, dar nu ar fi fost atât de dur ca «pericol», care e mai alarmist. Esenţa aceasta este însă: ar fi mare păcat să pierdem această oportunitate, ar fi păcat să ne facem singuri rău. Eu aş mai fi spus că ar fi o dovadă de masochism economic să-ţi baţi joc de un echilibru obţinut cu greu, dar eu pot să o spun, pentru că nu sunt guvernator“, spune economistul Dragoş Cabat.
La rândul său, economistul Aurelian Dochia admite că 2016 vine cu multe tendinţe populiste care pot întoarce spatele economiei, dar adaugă. „Eu nu aş fi atât de îngrijorat. Dacă se exagerează, mai devreme sau mai târziu, vor veni corecţii. Dar guvernatorul este în poziţia să atragă atenţia. Dacă un dezechilibru intern se conjugă însă cu o situaţie externă complicată – iar situaţia se complică în Europa, iată, am început să vorbim de o disoluţie a UE – atunci lucrurile devin grave. În trecut, când exageram, FMI sau Comisia Europeană ne mai atrăgeau atenţia că deviem, dacă şi aceste lucruri dispar va fi foarte greu.“
Puncte care nu creează îngrijorări:
- Rata anuală a inflaţiei: minus 2,7% în februarie, cu perspectivă de a ajunge la 2% la finele anului.
- Dobânda la obligaţiuni: la minime istorice (3,4% la împrumuturi în lei pe zece ani, 2,65% la împrumuturi în lei pe cinci ani, 2,55% la împrumuturi pe 10 ani în euro, 3,9% la împrumuturi pe 20 de ani în euro).
- Prima de risc de default (CDS): 130 de puncte de bază în medie, un minim istoric.
- Deficitul de cont curent al balanţei de plăţi: pe excedent în ianuarie 2016; doar 1% din PIB în 2015.
- Datoria externă totală la 31 decembrie 2015: 57% din PIB (89,7 mld. euro).
- Datoria publică totală la 31 decembrie 2015: 39,2% din PIB (273 mld. lei).
- Investiţiile (formarea brută de capital fix): + 7,5% în 2015, cu perspective de a se menţine semnificative în anii următori.
Puncte care pot crea îngrijorări
- Deficitul bugetar: spre limita de sus în 2016 de 3% din PIB şi posibil peste 3% din PIB în 2017, după ce el a fost de 1,4% în 2015 şi 1,8% din PIB în 2014.
- Legea dării în plată: ar putea restrânge creditul, afectând băncile şi piaţa imobiliară şi ar putea crea probleme juridice statului.
