Datoria publică directă a statului, internă şi externă (în valută), a ajuns la 278 de miliarde de lei (echivalentul a 61,7 miliarde de euro) la finalul lunii mai 2016, în creştere cu 20 de miliarde de lei faţă de finalul lui mai 2015, conform datelor Ministerului de Finanţe.
Acum un an, guvernul Ponta a operat prima reducere de TVA la produsele alimentare de la 24% la 9%, care a accelerat consumul şi a adus o creştere susţinută în toată economia. A doua operare de reducere de TVA a avut loc la 1 ianuarie 2016, pentru toate celelalte produse şi servicii, de la 24% la 20%.
Statul român nu reuşeşte să scadă soldul datoriiei totale: minusul de pe valută înseamnă un plus pe lei. Scăderea dramatică a dobânzilor la lei din ultimii patru ani de la 6% la 1-2% a făcut ca statul să se împrumute mai mult în moneda naţională decât în euro sau dolari.
Dacă se ia în considerare şi datoria garantată de stat, soldul total al statului a ajuns la finalul lunii mai la 332 de miliarde de lei (echivalentul a 73,7 miliarde de euro), în creştere cu 49 de miliarde de lei faţă de mai 2015.
Datoria statului ca pondere în PIB este de 38,5%, sub nivelul de 40%, un prim prag de alarmă. Problema este că datoria va creşte, mai ales că în acest an deficitul bugetar este estimat să ajungă la 3% din PIB, faţă de 1,4% în 2015.
Anul trecut, finanţele publice ale României au fost stabile, conform raportului de ţară al Comisiei Europene, dar se prevede o deteriorare a acestora în acest an şi anul următor, când se estimează o creştere a datoriei peste 40% din PIB.
România nu are probleme cu rostogolirea datoriei atât în lei, cât şi în euro sau dolari, ci dimpotrivă, titlurile româneşti sunt căutate pe pieţele externe şi interne pentru că au o dobândă pozitivă, dublă sau chiar triplă faţă de ceea ce oferă marile state europene.
Săptămâna trecută, Germania a vândut obligaţiuni cu o dobândă negativă, respectiv investitorii au acceptat să împrumute statul german ştiind că la scadenţă vor primi mai puţini bani, nu mai mulţi. România încă nu a ajuns la această performanţă, iar guvernatorul BNR Mugur Isărescu nu-şi doreşte această situaţie.
România are nevoie de finanţare continuă de pe piaţa externă şi de pe piaţa internă, atât la nivelul statului, cât şi la nivelul sectorului privat. Din păcate, cererea redusă de creditare în special de către stat, la nivelul proiectelor de infrastructură a determinat băncile străine să ramburseze liniile de finanţare către grupurile-mamă (13 miliarde de euro în cinci ani) şi să se bazeze în acordarea de credite pe economiile românilor.