„Un deceniu de creştere economică cu 5-6 procente anual (deceniul de dinaintea crizei – n.red.) nu a condus la creşterea economiei în ansamblu, ceea ce arată că avem de-a face cu o problemă de model economic. Şi întrebarea este atunci: cum să faci de aici înainte să ai creşteri economice anuale de cel puţin 5% şi să ieşi din situţia de ţară de periferie? Diversificând jocul. Cu acelaşi model economic şi cu aceeaşi slabă guvernanţă rămâi în cercul vicios al salariilor mici, al periferiei. Dacă vrei să evadezi, trebuie să schimbi modelul“, spune Geoană, senator, Înaltul reprezentant al Guvernului pentru proiecte economice strategice şi diplomaţie publică şi preşedintele Institutului Aspen România.
O schimbare de model economic înseamnă, în bună măsură, şi o schimbare de paradigmă, arată el: admitem, de pildă, că România are nevoie de investiţii străine, dar trebuie să conştientizăm faptul că ea nu se poate dezvolta doar cu companii străine, prin urmare acţionăm în acest sens. Admitem, în baza observaţiilor empirice, că statul este prost administrator, dar, ştiind că fără el nu răzbim, trebuie să facem din el o forţă, să-l plasăm în centrul puterii într-un montaj public-privat. Admitem că avem o finanţare slabă a economiei, dar, dacă aşa stau lucrurile, nu mai putem merge pe formule tradiţionale, ci trebuie să examinăm, de exemplu, înfiinţarea unui fond de investiţii pentru infrastructuri, care să funcţioneze ca o bancă public-privată. Vedem că nu atragem bani europeni, drept urmare ar trebui să ne gândim la crearea unui fond suveran care să ne ajute să aducem finanţare în proiectele locale. Acestea sunt câteva exemple de schimbări ce trebuie să se producă şi care asamblate pot modifica paradigma şi pot smulge România din condiţia ei de ţară de periferie, condiţie pe care nu a depăsit-o cu modelul economic anterior pe care s-a bazat vreme de 25 de ani, arată Mircea Geoană.
În urmă cu câteva săptămâni, Mircea Geoană, senator şi preşedinte al Aspen România, a fost numit Înalt reprezentant al Guvernului pentru proiecte economice, o demnitate care nu spune mare lucru la prima vedere. Ce înseamnă ea şi ce ar urma să facă instituţia aceasta de „înalt reprezentant“?
Potrivit lui Mircea Geoană, demersul a plecat de la ceea ce face de câţiva ani Institutul Aspen, de la proiectul acestei instituţii care se numeşte România - punte între Est şi Vest şi care ar urma să devină un proiect naţional. Practic, în jurul acestei poziţii se va închega, spune Geoană, un grup de profesionişti într-ale economiei, afacerilor, băncilor, care vor propune investitorilor un set de proiecte de anvergură, proiecte detaliate cu tot ce înseamnă realizarea lor şi nu doar intenţii precum „vrem hidrocentrala la Tarniţa – Lăpuşteşti“, fără să ştim ce va fi dincolo de intenţii. Nu va fi un grup de dialog guvern-mediu privat precum actualul „Consiliu de dezvoltare“, ci un grup care va alcătui proiecte în numele autorităţii de stat. Geoană a vorbit despre 10 proiecte avute în vedere initial.
„Propunerea noastră initială care este pe masă („România - punte între Est şi Vest“ a Institutului Aspen – n. red.) este de a avea cinci subdomenii în cadrul proiectului pe care îl vom propune“, arată Geoană.
Primul dintre acestea, adaugă el, ar fi transformarea României într-un hub de infrastructură- logistică. (Aceasta ar presupune, de exemplu, ca proiectele de tipul parcurilor industriale de la Ploieşti să fie făcute în parteneriat public-privat, iar unul dintre rolurile echipei lui Geoană ar putea fi să găsescă finanţare). Cel de-al doilea subdomeniu priveşte energia şi resursele (transformarea României într-o placă turnantă a energiei în regiune), al treilea educaţia, un al patrulea „România - un drum al mătăsii modern („E-New Silk „)“ care înglobează tot ceea ce ţine de IT&C şi ultimul subdomeniu priveşte finanţarea economiei, care acum este extrem de precară.
Însă ca lucrurile să nu rămână ca până acum, în zodia dorinţelor şi a dezideratelor, trebuie schimbat modelul economic, întăreşte Geoană.
Statul trebuie să devină o pârghie de amplificare a capitalului privat
Potrivit acestuia, în cei 25 de ani ce au trecut de la revoluţie, România a încasat dividende geopolitice, dar a venit vremea să încaseze şi dividendele economice ale poziţiei sale geografice.
Schimbarea de model economic presupune şi reconsiderarea rolului statului – de exemplu, dacă în trecut a cedat sistemul bancar, acum trebuie să se gândească să recupereze „bankingul disponibil pe piaţă“. România trebuie să privească spre Polonia, care nu şi-a lăsat cu totul din mână economia şi a păstrat în domeniile strategice – telecom, resurse etc. - un pachet minoritar de acţiuni care îi asigură un control, sugerează Geoană: „Este nevoie de o minoritate de control, în care să ai şi decizia, şi dividendele“.
De asemenea, Geoană vorbeşte despre obligaţia constituirii unui fond de investiţii pentru infrastructură care, fără să fie o bancă, să funcţioneze ca o bancă public-privată în care statul să vină cu 10% din capital, iar investitorii cu restul (într-un efect de levier), având siguranţa că statul rămâne entitatea de ultim resort.
Fondul suveran de investiţii
Constituirea unui fond suveran alimentat din banii din privatizări sau din alte taxe care să acţioneze, de asemenea, ca o entitate public-privată este un proiect pe deplin realizabil, mai spune Geoană. El ar urma să ajute la atragerea de fonduri europene şi la susţinerea obiectivelor locale de investiţii sau la susţinerea sistemului financiar.
Şi în cazul fondului de investiţii şi în cel al fondului suveran statul vine primul cu banii, ajută mediul privat, dar păstrează controlul în domenii cheie.
„Tu vii initial cu banii, apoi faci leverage. Noi pornim de la lucrurile ştiute, anume că statul este un prost administrator, dar şi că, dacă laşi privatul singur el rămâne mic. Aşa că este posibil ca tu, instituţie privată, să capitalizezi, dar fără stat nu ai pârghiile (leverageul). Rolul statului este acela de catalizator.“
Statul trebuie însă să păstreze controlul (printr-un pachet minoritar de acţiuni), insistă Geoană, care aminieşte aici domenii ca industria asigurărilor generale, a asigurărilor de sănătate şi chiar zona instrumentelor derivate care încă nu sunt prezente aici.
În privinţa susţinerii exporturilor sau a extinderii investiţiilor – parte a acestui plan economic larg -, Geoană opinează că există mai multe probleme pe care statul reînnoit pe care îl imaginează el poate interveni. În primul rând, trebuie să pună la dispoziţia exportatorilor ceea ce le lipseşte şi unora le lipseşte chiar un cadru juridic bilateral în care să le fie garantate investiţiile. În altă variantă, statul îi poate sprijini pe aceia care vor să iasă pe pieţe externe (dar nu au bonitate financiară) prin crearea unui fond de garantare pentru exporturi (astfel de fonduri există în multe ţări occidentale).
Nu în ultimul rând, spune Înaltul reprezentant al Guvernului, modul în care discutăm cu companiile străine din România trebuie schimbat: „Da, vii tu mare companie străină în România, dar îmi iei ca partener un junior de-al meu şi-i faci carte de vizită. Iar eu îţi recunosc rolul tău de mare companie“.
Naţionalism economic versus patriotism economic
Geoană potenţează în planul său afacerile autohtone concomitent cu această întărire a rolului statului. Nu vor fi taxate astfel de idei ca un „naţionalism economic“?
Geoană vorbeşte mai degrabă de „patriotism economic“ care constă, spune el, în a folosi cu inteligenţă pârghiile pe care statul le are la îndemână: „Ce e rău în a avea mai mult curaj în discuţiile cu partenerii externi?“
Mircea Geoană dă exemplul Ungariei care – eliminând ceea ce face în exces – a făcut lucruri pe care şi România le-ar putea face. De exemplu să pună subcontractorii direct într-un contract major de investiţii, de pildă.
Aceste proiecte vor fi propuse public săptămâna viitoare când Institutul Aspen va organiza la Bucureşti, la sediul BNR, o conferinţă despre nevoile şi resursele de finanţare a economiilor din zona non euro, afirmă Geoană.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 14.03.2014
