Parlamentul putea la fel de bine să stea acasă. Peste o săptămână începe sesiunea ordinară. Nu era nicio urgenţă, codul putea fi adoptat şi peste o săptămână, de vreme ce o vară întreagă tot a fost pierdută.
Au fost două luni pierdute pentru o dezbatere care ar fi trebuit să fie un reper pentru deliberările publice viitoare: încotro se îndreaptă România?
Codul fiscal va fi adoptat cu varianta unei TVA de 20%, faţă de cea a unei taxe pe valoarea adăugată de 19%. Acciza de 7 eurocenţi – atât de hulită la momentul adoptării ei, în aprilie 2014 – va fi menţinută până în 2017. „Economiile“ sunt de 5 – 6 miliarde de lei, 0,5 – 0,6% din PIB. Insuficient, susţin criticii unor tăieri atât de bruşte de taxe, cu atât mai mult cu cât, într-o manieră suspect de generoasă, guvernul promite majorări de salarii uluitoare, socotite de ministrul finanţelor Eugen Teodorovici, într-un interviu pentru ZF, la 10 miliarde de lei anual (1,4% din PIB-ul de 700 mld. lei anticipat pentru acest an). Acestea ar urma să se adauge golului bugetar provocat de intrarea în vigoare a normelor Codului fiscal – undeva la 12 miliarde de lei, în ultima variantă a textului. Iată, prin urmare, că guvernul va trebui să acopere anul viitor un gol teoretic de 22 de miliarde de lei, peste 3% din PIB, la care se adaugă un deficit de încă 1,2% din PIB, deficit deja dedus din actuala stare a bugetului de venituri şi cheltuieli.
Dar chiar aşa stau lucrurile?
Nimeni, în afară de Consiliul Fiscal, nu a venit cu cifre în această dezbatere, cifre pe care să le pună faţă în faţă cu cele ale guvernului. Iar Consiliul Fiscal este unul dintre opozanţii reducerilor fiscale de amploare, pe considerentul mai sus amintit: România nu-şi permite deficite atât de mari, îşi taie singură craca de sub picioare adoptând măsuri care vor da peste cap echilibrul macroeconomic obţinut cu atâta trudă.
Unde au fost însă organizaţiile profesionale? Unele susţin reducerile fiscale de amploare, altele nu. Consiliul Investitorilor Străini a spus răspicat, după un moment de ezitare: susţinem varianta adoptată de Parlament în iunie (cu TVA de 19%). Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) a spus nu sau mai degrabă nu. Camera de Comerţ Româno – Americană, atât de vocală când este vorba despre interesele ei, a tăcut, iar Fundaţia Romanian Business Leaders s-a tras la umbră de data aceasta. Cei care au vorbit, pro sau contra, doar au vorbit. Nimeni nu a venit cu cifre şi proiecţii, fie pro, fie contra. Unde au fost economiştii acestor asociaţii atât de mândre de ele în vremuri bune? Când, în toamna trecută, a fost redusă CAS cu cinci puncte s-au opus iniţial de teamă că „măsurile compensatorii“ vor însemna alte taxe. Subvenţiile suplimentare de la bugetul de stat pentru bugetul asigurărilor sociale a crescut în primele cinci luni ale anului, an/an, cu 2,3 miliarde de lei, până la 8,2 mld. lei, ca urmare a aplicării acestei măsuri. Nu există acest pericol de instituire de noi taxe, odată cu aplicarea noului cod? Unde a fost această dezbatere?
În faţa obiecţiilor BNR şi ale Consiliului Fiscal faţă de nivelul relaxării fiscale, parlamentarii au modificat pe ici pe colo codul, pe principiul „să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic“. Pentru că nimeni nu a mai avut curajul să dea înapoi, pentru că nimeni nu este nebun să apară, în prag de alegeri, drept adversar al bunăstării oamenilor.
Care este efectul de „runda întâi“ a aplicării codului este mai uşor stabilit: 50 de miliarde lei venituri din TVA în 2014, prin urmare un punct de TVA este egal cu 2 miliarde de lei. 2X4 egal 8 miliarde de lei golul bugetar din reducerea TVA. Avem de unde acoperi pentru că ne-au crescut încasările, a susţinut Ministerul Finanţelor care-şi numără veniturile prezumate precum Pristanda steagurile: două la prefectură, două la primărie, două la şcoala de fete. Nimeni, în afara Consiliului Fiscal şi a Ministerul Finanţelor, cât a putut şi el, nu a venit cu cifre. Pe ce s-au bazat partidele când au adoptat acest cod fiscal? Cifrele guvernului sunt apropiate de ale noastre, spune Eugen Nicolăescu, şeful celor din compartimentul economic al PNL, partidul preşedintelui, partid care, culmea, a propus şi TVA de 19%, în loc de 20% (variant guvernului) şi eliminarea accizei de 7 eurocenţi la carburant – măsuri la care s-a renunţat săptămâna trecută. Care este însă analiza PNL? – şi menţionăm PNL pentru că se pregăteşte alert de guvernare şi, dacă va ajunge în această poziţie, va trebui să gestioneze ţara în noua formulă fiscală. De ce nu o fac publică? Care este „efectul de runda a doua“, în afară de „se pare că economia se va comporta mai bine în urma reducerii TVA?“
Toată lumea şi-a dat cu părerea - ba că e bine, ba că nu-i bine – dar, pe ce cifre, aproape nimeni nu ştie.
Parlamentul se pregăteşte să adopte un cod fiscal ultraliberal, dar sămânţa îndoielii este în inimile multora. O fi bine? O fi rău? Nimeni nu poate spune 100% ce va fi, dar discuţia pe codul fiscal va rămâne un model de dezbatere ratată.
