Vladimir Putin a ordonant încetarea atacului asupra combinatului Azovstal, din Mariupol, oraş-port la Marea Azov, unde s-au retras ultimii apărători ucraineni. Însă a ordonat, de asemenea, o blocadă totală: „nici musca să nu treacă!”. Doar că, în subteranele combinatului, nu sunt doar militari, sunt cel puţin şi 1.000 de civili, femei, copii, bătrâni. Care nu mai au ce mânca, nu mai au apă, nu au cu ce se încălzi.
Mai sunt două zile până la Paştele ortodox. Suntem în ceea ce se numeşte, în tradiţia creştină, „Săptămâna Luminată” – aceeaşi tradiţie spune că, dacă mori în această săptămână, ajungi direct în Rai. Vladimir Putin vrea să trimită direct în Rai cât mai mulţi ucraineni. Chiar şi prin înfometare, de vreme ce nu a aprobat culoare de evacuare a civililor: „Nici musca să nu treacă!”.
În vreme ce Patriarhul Chiril I al Moscovei binecuvântează războiul din Ucraina, Papa Francisc a cerut patru zile de încetare a focului pentru ca oamenii, în lumina învierii lui Isus, să poată să mediteze la viaţa lor, în zilele pe care creştinii le cred sfinte.
Felul în care s-au raportat cei de dinaintea noastră la credinţe a dat faţa lumii de azi. Grecii din vechime opreau războaiele în vremea jocurilor olimpice. Jocurile erau o sărbătoare şi erau organizate în onoarea lui Zeus, zeul suprem al grecilor. În vremea sărbătorii, care dura cinci zile, armele erau puse jos. Acum Papa Francisc, într-o creştinătate ce se închină unui alt zeu suprem (Dumnezeu, din latinescul „domine deus”, care înseamnă, la origine, „zeul casei” – latinii îşi puneau zeii confecţionaţi din ceramică, prin case) cere un moment de respiro.
Nu pare suficient, însă.
Iată o scrisoare pe care un ofiţer ucrainean i-o trimite Papei Francisc în „Săptămâna luminată”.
Sursa: (pravda.com.ua)
„Your Holiness, Pope Francis!
I am not a Catholic, I am Orthodox. I believe in God and I know that light always overcomes darkness.
I have not seen your appeals to the world and I have not read all your recent statements; I have been fighting for more than 50 days, completely surrounded, and all I have time for is a fierce battle for every metre of this city that is surrounded by the enemy.” I am a warrior. I am an officer who took an oath of allegiance to his country. And I am ready to fight to the end. And I do so despite the overwhelming force of the enemy, despite the inhumane conditions on the battlefield, the constant artillery and rocket fire, the lack of water, food and medicine.
You have probably seen a lot in your life. But I am sure that you have never seen the things that are happening to Mariupol. Because this is what hell on earth looks like.
I have little time to describe all the horrors I see here every day. Women with children and babies are living in bunkers at the factory, they are hungry and cold. Every day they are living in the sights of enemy aircraft. The wounded die every day because there is no medicine, no water, no food.”
(„Sanctitatea Voastră, Papa Francisc!
Eu nu sunt catolic, sunt ortodox.
Cred în Dumnezeu şi ştiu că lumina totdeauna învinge întunericul.
Nu am văzut apelurile dumneavoastră către lume şi nu am citit toate declaraţiile dumneavoastră; lupt de mai bine de 50 de zile şi tot ce am timp să fac este să duc o bătălie cumplită pentru fiecare metru de oraş care este înconjurat de inamic.
Eu sunt militar. Sunt un ofiţer care a depus un jurământ de credinţă faţă de ţara sa.
Şi sunt gata să lupt până la capăt. Şi fac asta, în ciuda forţei cumplite a inamicului, în ciuda condiţiilor cumplite de pe câmpul de luptă, a tirului constant de artilerie şi de rachete, a lipsei de apă, de mâncare şi de medicamente.
Aţi văzut, probabil, multe în viaţa dumneavoastră. Dar nu aţi văzut niciodată, sunt sigur, ceea ce se petrece la Mariupol. Este iadul pe pământ, aşa arată Iadul.
Nu am mult timp pentru a vă descrie ororile pe care le văd zi de zi. Femei cu copii şi bebeluşi locuiesc în buncărele din combinat - le este foame şi frig. În fiecare zi, trăiesc în ţinta avioanelor inamice. Răniţii mor în fiecare zi pentru că nu există medicamente, apă, mâncare.”
