Eveniment

România a încasat patru lovituri în politica externă, dar diplomaţii ei vorbesc despre teorii internaţionale

România a încasat patru lovituri în politica externă, dar diplomaţii ei vorbesc despre teorii internaţionale

Autor: Iulian Anghel

07.09.2011, 00:08 7608

De la aderarea la UE, la 1 ianuarie 2007, România nu mai are niciun orizont. Nici în politica externă, nici în cea europeană. Reuniunea anuală a diplomaţiei române de săptămâna trecută nu a clarificat apele: ce vrea România şi ce trebuie să facă diplomaţii români în noua situaţie? Doar să "atragă" investiţii străine, ceea ce tot i se cere de 20 de ani? De ce lucrurile merg din ce în ce mai prost?

"Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană România şi-a uitat angajamentele faţă de UE. Toate evenimentele dovedesc că nu privim cu seriozitate angajamentele. Aşteptăm ce? Ca fondurile europene să cadă din cer ca ploaia. Există o abordare, i-aş spune iresponsabilă, faţă de UE - nu avem politici care să pună în practică ce ne-am angajat. Ne gândim la modalităţi în care noi transformăm UE (federalizarea UE - n.n.), dar, din păcate, nu suntem în poziţia în care ideile noastre să producă cine ştie ce reverberaţii.

De altminteri, pare că lansăm idei doar pentru a ne scuza că nu ne uităm pe «ţintar», acolo unde sunt punctele, politicile", spune Teodor Meleşcanu, senator, fost ministru de externe.

În acest an cinci evenimente la graniţa dintre politica internă şi cea externă au marcat România. Sunt patru eşecuri majore - blocarea aderării la Schengen, blocarea accesului pe piaţa muncii din Spania a românilor, blocarea unor importante fonduri nerambursabile de la UE şi interzicerea tranzacţiilor cu emisiile de carbon - şi un singur succes - intrarea României în scutul american antirachetă.

Administraţia dă pentru fiecare dintre episoade un răspuns, adecvat din punctul ei de vedere. Ministrul jus­ti­ţiei Cătălin Predoiu este în aceste zile în Marea Britanie şi Olanda, această ultimă ţară fiind un adversar redutabil al intrării României în Schengen. Ministrul român de externe Teodor Baconschi sugera, săptămâna trecută, la reuniunea anuală a diplomaţiei, că România nu va mai tolera să fie acuzată pe nedrept, că va renunţa la politica "pasivă". Dar ministrul a justificat în vară mai bine chiar decât spaniolii blocarea pieţei muncii pentru români: au şomaj ridicat!

Ministrul de interne Traian Igaş dă asigurări că până la Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne va comunica ţărilor UE care au rezerve faţă de România că statul român are capacitatea de a securiza frontierele externe. Dar problema acestor state nu este securizarea frontierelor, ci corupţia din vămi.

"Ne-am comportat după aderare ca şi cum mun­ca noas­tră s-ar fi terminat", spune Vasile Puş­caş, profesor la Universitatea Babeş-Boliay din Cluj, fost negociator-şef al României cu Uniunea Europeană.

La patru ani şi jumătate de la aderarea la UE România a reuşit performanţa de a atrage definitiv de la UE doar 4% din totalul fondurilor structurale de peste 19 mld. euro.

În vară, pentru remedierea situaţiei, Bucureştiul a luat în calcul să pună pe picioare un minister care să gestioneze fondurile Uniunii Europene, dar sunt câteva luni de la lansarea ideii şi nimic concret nu s-a produs.

Stelian Tănase, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Bucureşti, priveşte cu oarecare îngăduinţă: "România a fost văzută ca o anexă - ni s-a făcut un hatâr că am fost integraţi. Azi, când ne-au luat la bani mărunţi - în problema Schengen, de exemplu - s-a văzut că nu suntem pregătiţi. Ni s-a atras atenţia, dar noi tot mergem cu hârtii să arătăm cât de pregătiţi suntem când ei, de fapt, văd pe propriile lor pieţe, văd şi din satelit, ce mărfuri tranzitează frontierele României".

Potrivit lui Stelian Tănase, pe lângă faptul că nu eram pregătiţi pentru UE, a intervenit şi criza şi peste ea, mai grav, lipsa totală de reacţie a administraţiei. Trei din cei patru ani de la integrare i-am petrecut în criză, cu o Europă întoarsă spre ea însăşi şi care nu a mai avut chef de ţările periferice, concentrându-se asupra propriilor probleme. Dar dacă ţara este cum este, atitudinea oamenilor politici, mai ales a celor din zona puterii, este de neînţeles şi extrem de enervantă pentru că justifică această stare de fapt pentru a nu face nimic, spune Stelian Tănăse: "Nefericirea este că cei de la pu­tere folosesc situaţia ca pe un alibi. Este o neputinţă a lor de a acţiona realist, de a se reinventa".

În acest condiţii, mai are rost să vorbim despre ceea numim "interes naţional", sintagmă căzută în desuetudine din simplă prostie? Atâta vreme cât oamenii politici se gândesc la interesul lor, răspunsul este "nu", spune Tănase.

AFACERI DE LA ZERO