Şefa FMI vine la Bucureşti să aducă o nouă paradigmă de creştere economică

Lagarde, cel de-al 11-lea şef al Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi prima femeie care a de­ve­nit managing director de la cre­area acestuia în 1944, se va întâlni cu auto­rităţile române şi factorii de decizie poli­tici, precum şi cu reprezentanţi ai secto­ru­lui privat, societăţii civile şi mediului academic pentru a discuta despre per­spectivele econo­mice actuale şi provo­cările viitoare, conform informaţiilor transmise de FMI.

România a intrat în acest an pe „radarul“ şefilor marilor instituţii financiare inter­naţionale. Şefa FMI vine în România după ce la începutul lunii mai ajungea la Bucureşti Jim Yong Kim, preşedintele Băncii Mon­diale, iar în iunie a venit Sir Suma Chakrabarti, preşedintele Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Vizitele celor trei mari şefi de instituţii financiare internaţionale în România, care s-au succedat într-un interval de trei luni, vin după ce în luna martie ajungea la Bucureşti şi Werner Hoyer, preşedintele Băncii Euro­pene de Investiţii (BEI).

Pentru a face faţă crizei România a de­venit unul dintre cei mai mari clienţi ai FMI din Uniunea Europeană şi continuă în mod atipic să beneficieze şi de asistenţa tehnică şi financiară a Băncii Mondiale, aflân­du-se pe locul al treilea ca vo­lum al in­vesti­ţiilor în por­tofoliul BERD.

La sfârşitul lu­nii iunie FMI a avizat înche­ie­rea „cu suc­ces“ şi a celui de-al doilea acord stand-by con­se­cutiv după o prelun­gire de trei luni cauzată de ratarea unor ţinte şi de întâr­zie­rea refor­melor, accep­tând şi de această dată trei derogări, una dintre acestea vizând desigur arieratele. Acordul preventiv cu FMI şi Comisia Europeană urma să se con­centreze, pe lângă stimularea economiei, pe adâncirea reformelor structurale, atra­ge­rea unor investitori strategici pentru com­paniile de stat şi reducerea arieratelor.

În ceea ce priveşte efi­cienţa programelor cu FMI per­sis­tă încă semne de întrebare.

România a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponi­bilizări, tăierea salariilor bugetarilor şi majo­rarea TVA. Iar companiile de stat au conti­nuat să înregistreze pierderi uriaşe şi să genereze arierate.

În 2011 România a continuat să facă apel la ancora FMI pentru a-şi asigura cre­di­bilitatea pe pieţele externe, însă relan­sarea economiei a rămas firavă, privatizările au fost­ tergiversate, termenele stabilite pentru selecţia managerilor privaţi au fost mult decalate, iar reformele structurale sunt întârziate.

Nici FMI nu pare să fie mulţumit de ritmul de creştere economică, considerând că pentru o ţară ca România avansul PIB ar trebui să fie de 3-4%. Pentru acest an auto­rităţile şi FMI estimează o creştere econo­mică de 1,6%, după un avans de doar 0,7% în 2012.

Istoria acordurilor României cu FMI a început în urmă cu aproape 40 de ani. După 1990 România a semnat şapte acorduri stand-by cu FMI, fiecare program fiind însoţit de un împrumut, condiţionat de în­deplinirea anumitor angajamente de reformă.

Totodată, au existat două acorduri stand-by preventive. Aceste acorduri de după ‘90 au un element comun: guvernatorul BNR Mugur Isărescu. La ultima conferinţă de presă guvernatorul BNR a spus că reco­mandă încheierea unui nou acord afirmând că nu crede că România ar reuşi să îşi con­solideze credibilitatea stând pe picioarele ei.

România pare că nu poate să se lipsească de un nou „certificat de credibilitate“ din partea Fondului.

De altfel, după vizita lui Lagarde, o misiune a FMI condusă de noul negociator-şef Andrea Schaechter se va afla la Bucureşti pentru discuţii privind un nou acord.

Istoria acordurilor României cu FMI

• Istoria acordurilor României cu FMI a început în urmă cu aproape 40 de ani, în anul 1975. Cu excepţia guvernelor Isărescu şi Tăriceanu, celelalte guverne postdecembriste au încheiat acorduri de finanţare cu instituţia financiară internatională, fără însă să le respecte pe cele mai multe.

• După 1990, România a semnat şapte acorduri stand-by cu FMI, fiecare program fiind însoţit de un împrumut, condiţionat de îndeplinirea anumitor angajamente de reformă. Totodată, au existat două acorduri stand-by preventive.

• Până la începutul crizei financiare, un singur acord, cel din 2001, a fost cu greu dus până la capăt, după numeroase derogări şi întârzieri, fiind finalizat în luna octombrie a anului 2003. La începutul lunii iulie 2004 a fost încheiat un nou acord stand-by, preventiv de această dată. Programul nu a fost finalizat, fiind încheiată doar prima evaluare.

• În primăvara anului 2009, România a convenit asupra unui pachet de finanţare externă de la FMI, UE, Banca Mondială şi BERD în sumă de 19,95 mld. euro, reprezentând cel mai mare credit extern din istoria ţării şi aproape jumătate din bugetul pe 2009. FMI a decis să pună la dispoziţia autorităţilor fonduri de circa 13 mld. euro, printr-un acord stand-by pe doi ani.

• România a finalizat în iunie 2013, după o prelungire de trei luni, un acord preventiv cu FMI şi UE de 5 mld. euro, parafat în 2011.

Şefii FMI după 1990. Cine a venit în România

Cine este Christine Lagarde

• S-a născut la 1 ianuarie 1956 în Paris într-o familie de profesori;

• A absolvit Dreptul la Universitatea din Paris şi a obţinut un master în Ştiinţe politice la Institutul de studii politice din Aix-en-Provence;

• A fost membră a echipei naţionale a Franţei de înot sincron;

• S-a alăturat firmei de avocatură Baker & McKenzie în 1981, iar în 1999 a devenit prima femeie care a preluat funcţia de preşedinte al companiei în 1999;

• Înainte de a intra în politică, a fost avocat antritrust în Statele Unite,

• A fost ministru al comerţului în perioada 2005-2007;

• În mai 2007 a fost transferată la ministerul agriculturii ca parte a guvernului lui Francois Fillon,

• Luna următoare s-a alăturat cabinetului în ministerul economiei şi industriei;

• Până să devină şef al FMI, ea a fost ministru de finanţe al Franţei (prima femeie care a devenit ministru de finanţe al unei economii G8);

• A primit titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare în Franţa,

• Din 5 iulie 2011 a preluat funcţia de director general al FMI pentru o perioadă de 5 ani;

• Financial Times a numit-o în 2009 cel mai bun ministru de finanţe din zona euro, iar revista Forbes a clasat-o în primele 20 cele mai puternice femei din lume,

• Are doi copii

•  

Dominique Strauss-Khan (Franţa)

a fost director general al FMI în perioada noiembrie 2007- mai 2011. A făcut o scurtă vizită la Bucureşti în primăvara anului 2010 în contextul în care România devenise unul dintre cei mai importanţi „clienţi“ ai fondului, cu un acord de finanţare de aproape 13 mld. euro.

Rodrigo de Rato (Spania)

a condus FMI între iunie 2004 şi octombrie 2007, perioadă în care România a „rupt-o“ cu FMI şi la nivel internaţional apăruseră dezbateri despre rolul şi relevanţa acestei instituţii în contextul economico-financiar al acelei perioade.

Horst KÖhler (Germania)

a fost la conducerea FMI în intervalul mai 2000 - martie 2004. A ajuns în România abia după ce a părăsit funcţia de la Washington, venind în 2007 în calitate de preşedinte al Germaniei. El mai fusese în România în 1999 ca preşedinte al BERD.

Michel Camdessus (Franţa)

a condus FMI în perioada 1987-2000. El a venit la Bucureşti ca şef al FMI în 1994.

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 15.07.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels