Eveniment

ZF 20 de ani. Sorin Pâslaru, redactor-şef ZF: PIB-ul fără ţară, după 20 de ani

ZF 20 de ani. Sorin Pâslaru, redactor-şef ZF: PIB-ul...

Autor: Sorin Pâslaru

16.11.2018, 00:05 1215

Deşi PIB-ul României în euro a crescut de şase ori între 1998 şi 2018, cei 20 de ani de la apariţia Ziarului Financiar, ţara a fost părăsită de 3-4 milioane dintre oamenii săi în această perioadă, iar astăzi majoritatea declară că nu ne îndreptăm într-o direcţie bună.

În 2018 acest paradox este la maximul său de acutizare: companiile şi băncile fac profituri la maxime istorice, angajaţii şi tinerii sunt nemulţumiţi şi nu-şi văd viitorul aici.

Pe undeva este o eroare strategică. Este posibil ca această eroare să fie ideea că ţara poate fi lăsată vraişte, că de oameni, de tineri, de comune, de oraşe nu eşti responsabil tu ca stat, ci că e treaba lor unde se duc, ce fac, unde lucrează, unde locuiesc, cum se dezvoltă.

Nu poţi să spui că te îngrijeşti să intre cât mai mulţi copii în şcoală şi în sistemele timpurii de învăţare pentru ca apoi, când trec în viaţa profesională, să fie lăsaţi de izbelişte.

Retragerea oricărei forme de ghidare şi de sprijin a introducerii tinerilor în viaţa profesională, de subvenţionare pe scară largă a chiriilor lor, de urmărire a generaţiilor, a dezvoltării lor este produsul unei ideologii promovate asiduu chiar de oameni care stau de zeci de ani la adăpostul unor instituţii publice.

Nu se poate să vrei să ai o ţară fără să te îngrijeşti să ai o ţară şi nu se poate să deţii o economie fără să fii şi responsabil pentru oamenii care produc profiturile şi valoare adăugată.

Oricât ar creşte România – cu peste 5% anual, aşa cum chiar Ziarul Financiar a lansat programul „România – 5%”, fără o schimbare a ideii că se poate dezvolta de la sine, fără un strict ghidaj şi fără un comandament al direcţionării investiţiilor acolo unde este nevoie de ele, va alerga în gol.

Cea mai bună dovadă este faptul că în 20 de ani, cu un PIB de şase ori mai mare în euro şi un salariu mediu net de şase ori mai mare, accesul la locuinţe civilizate a crescut în ritm de melc: în 1998 erau 40% din locuinţe fără canalizare, gaz şi apă, astăzi sunt o treime.

O expresie pentru nepăsarea cu care conducătorii acestei ţări tratează resursele locale, în conivenţă de altfel cu interesele străine cărora le pasă în primul rând de obiectivele lor, este modul cum s-a aranjat în subteran exploatarea zăcămintelor de gaz din Marea Neagră, care vor merge printr-o conductă separată în Ungaria şi Austria, lăsând piaţa românească la cheremul importurilor de gaze din Rusia.

Resurse umane, resurse naturale, resurse energetice risipite, extrase, nepuse la lucru în folosul ţării. 

Restul sunt focuri de artificii. Mai grav, la adăpostul unei necesare treziri a conştiinţei clasei de business locale, se încearcă astăzi obţinerea imunităţii sau a absolvirii de vină pentru cei care au frânat în aceşti ani şi au ţinut în loc România, apropriindu-şi în mod discreţionar active publice, exploatând resurse publice în folos propriu sau nerespectându-şi obligaţiile legale.

Această presiune imensă provoacă o şi mai mare dezabuzare a clasei de profesionişti care ar trebui să poată în sfârşit desprinde ţara de tenebrele trecutului.

O luptă uriaşă se dă astăzi şi numai faptul că resursele naturale locale sunt încă din abundenţă nu face ca tensiunea socială să iasă de sub control.

România este astăzi o ţară a decalajelor uriaşe, cu zone întregi cvasipierdute, cu orăşele lipsite de orizont în pofida unor indicatori generali în creştere.

Probabil că doar un blow-up, o autodeflagraţie care să cureţe rănile acumulate ar putea să-i dea în sfârşit saltul necesar. Cine apasă butonul de restart?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO