"Până acum nici au au fost făcute publice cazuri de manageri care să fie găsiţi responsabili pentru un eşec şi să suporte pierderile din propriul buzunar", spune Eduard Simionescu, directorul general al brokerului de asigurări GrECo JLT România GmbH Viena.
Drept urmare, managerii nu simt nevoia de a se asigura pe cont propriu de riscul luării unei decizii cu impact negativ asupra companiei, iar companiile, mai ales cele mici şi mijlocii, preferă să aloce bugete doar pentru cheltuieli imediate şi obligatorii. Pe principiul "ne vom confrunta cu problema atunci când se iveşte", firmele din România încă mai adoptă strategii defensive, care, adesea, se dovedesc mult mai costisitoare.
Ar fi fost de aşteptat ca această categorie de asigurări să înregistreze creşteri odată cu venirea crizei şi cu extinderea riscurilor la orice pas. Dar nu s-a întâmplat aşa. Atât pentru asigurători, cât şi pentru brokeri, poliţele de răspundere managerială reprezintă o categorie de produse cu rol cel mult secundar în balanţa de venituri. Asta nu pentru că rata daunalităţii ar fi mare, ba chiar dimpotrivă, pentru că, pur şi simplu, nu există cerere. Şi, mai mult decât atât, pentru că, până acum, autorităţile nu au sancţionat companiile care nu au astfel de plase de siguranţă pentru administratori, aşa cum cere legea.
Aceste poliţe nu sunt însă obligaţia sau instrumentul de protecţie la care doar companiile pot apela.În esenţă, orice manager poate încheia, pe cont propriu, o astfel de asigurare. El însuşi poate alege suma pentru care se asigură, determinând, astfel, costul primei anuale pe care urmează să o plătească.
Dincolo de aceste element de control pe care îl are, calculul primei se face şi în funcţie de factori externi, care ţin de dimensiunea companiei sau de specificul industriei - indicii relevante despre natura gradului de risc pe care îl implică un asemenea client.
"Persoanele care fac acest lucru pe cont propriu nu se pot asigura pe sume serioase, pentru că primele se plătesc din buzunarul propriu. Spre exemplu, pentru o sumă asigurată de 50.000 de euro, prima anuală se cifrează în jurul sumei de 500 de euro", precizează Simionescu.
Şeful de la GrECo spune însă că a întâlnit şi situaţii în care sumele asigurate au fost foarte mici. Un astfel de caz este cel al unui manager care a încheiat o poliţă de 3.000 de euro, pentru care plătea în fiecare an prime de câteva zeci de euro.
În general, la poliţele asigurate sumele sunt de câteva zeci de mii de euro, cel mult 100.000 de euro. La polul opus se află exemplul unei companii care, pentru a ocoli riscul unor pierderi masive din cauza unor greşeli manageriale, a semnat o asigurare pentru o suma extrem de generoasă, respectiv 100 de milioane de euro. Prima anuală ajungea la câteva sute de mii de euro, însă şi gradul de acoperire era foarte mare.
Practic, asiguratul plăteşte pentru a nu suporta din propriul buzunar despăgubirile, în cazul în care produce prejudicii companiei pentru care lucrează. Asiguratorul suportă, în aceste situaţii, daunele materiale create din vina asiguratului şi cheltuielile de judecată.
Ca în orice contract de asigurare, există anumite situaţii excepţionale care anulează contractul. Încercările de fraudare, prejudiciile aduse din cauza încălcării contractului de confidenţialitate sau în urma nerespectării deciziilor luate de acţionari sunt câteva astfel de exemple.
Din "grupul ţintă" de clienţi fac parte în primul rând companiile care sunt listate la Bursă şi în special multinaţionalele. La o disociere mai amănunţită, cel mai adesea, poliţe de răspundere managerială încheie managerii sau companiile în care există un grad mare de risc, cum ar fi cele din domeniul financiar, sau cele din domenii în care "austeritate" nu este un cuvânt prea des întâlnit, cum ar fi sectorul energetic, petrol şi gaze, farma, telecom sau software.
În opinia lui Cristian Fugaciu, directorul general al Marsh România, anul acesta ar putea marca un salt fără precedent al vânzărilor de asigurări pentru manageri.
"Multe companii, chiar şi de stat, încearcă să-şi îmbunătăţească protecţia acordată echipei manageriale printr-o poliţă directors' & officers' liability. Schimbarea îşi are rădăcinile şi în creşterea nivelului de educare a publicului vizat de acest tip de poliţă", spune Fugaciu.
Este drept că în străinătate asigurările de răspundere a managerilor sunt un produs extrem de comun, adesea făcând parte din pachetul de beneficii pe care managerul îl primeşte la angajare.
Mai mult, companiile cumpără o asigurare de grup, care acoperă întreaga linie de management, iar, în unele ţări, asigurarea de răspundere civilă profesională este o condiţie fără de care nu pot fi îndeplinite anumite meserii.
Şi în România, spre exemplu, medicii, experţii contabili, evaluatorii şi experţii tehnici au aceeaşi obligaţie.
Asigurătorii mai au de dus muncă de convingere cu antreprenorii români, care au în continuare un profil foarte diferit de cel al corporatiştilor şi care nu sunt, din fire, atraşi de instrumentele financiare de acest gen. Altfel, în ceea ce-i priveşte pe asigurători, vorbim despre produse profitabile, în condiţiile în care rata daunalităţii este extrem de mică.
"Nu ştiu să se fi plătit vreo daună în România până acum; sunt câteva avizări de daune în curs de gestionare, dar atât", spune Eduard Simionescu.
Şi anul acesta va fi unul extrem de provocator pentru asiguratori, care nu vor mai putea trăi la infinit din vânzările de poliţe Casco şi RCA, mai ales că aceste două categorii aduc şi cele mai multe dosare de daună.
De asemenea, în 2012, companiile de asigurări nu vor mai putea atrage clienţii prin preţuri mai mici, de vreme ce costurile de reasigurare nu scad şi rata daunalităţilor.
Potrivit specialiştilor Marsh, una dintre oportunităţile acestui an stă în proiectele eoliene şi solare, care anul acesta ar trebui să fie demarate sau chiar materializate.
"Proiectele legate de energia regenerabilă sunt expuse unor riscuri specifice care au nevoie de asigurări speciale pentru protecţia pe termen scurt, mediu şi lung", spune Cristian Fugaciu.
În ansamblu însă, şansele unui reviriment în piaţa asigurărilor nu sunt foarte mari, chiar dacă, teoretic, economia ar trebui să crească anul acesta cu câteva puncte procentuale. Creditarea va juca un rol la fel de important în definirea acestui peisaj, dar nici de aici nu vin veşti încurajatoare, astfel încât asiguratorii continuă să meargă pe nisipuri mişcătoare, teren de pe care se luptă să iasă de ani buni.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
