Recent, se discută în spaţiul public de o măsură legislativă care urmăreşte plafonarea adaosului comercial la alimentele de bază pentru toate produsele româneşti, care sunt procesate cu materie primă din România. Din spaţiul public, înţelegem că scopul urmărit al măsurii ar fi, pe de o parte, protejarea comerţului cu produsele româneşti şi, pe de altă parte, protejarea consumatorilor din România prin asigurarea accesului la produse româneşti la un preţ „corect”.
O astfel de măsură prezintă, din perspectiva regulilor de concurenţă, o serie de implicaţii majore.
În primul rând, reglementarea unor reguli specifice aplicabile doar produselor româneşti (cu scop de susţinere a acestora) ar putea intra în conflict cu regulile europene în materie. Din această perspectivă România ar putea risca o procedură de infringement şi amenzi din partea Comisiei Europeneş1ţ. Istoric, Comisia Europeană a intervenit în alte situaţii în care, prin diverse acte normative, statul român a urmărit favorizarea produselor autohtone, încălcându-se astfel principiul liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor (spre exemplu, demararea procedurii de infringement cu privire la dispoziţiile Legii 150/2016 pentru o posibilă favorizare a produselor locale în detrimentul celor provenite din afara României). Pentru a evita o situaţie de infringement, statul român trebuie să se asigure că aceste măsuri au un obiectiv de interes public, sunt indispensabile protejării anumite zone cu impact social, sunt proporţionale prin raportare la interesul legitim protejat şi sunt limitate în privinţa acoperirii lor, inclusiv din perspectivă temporală.
În al doilea rând, măsura ar privi doar o parte a produselor din piaţă (doar produsele româneşti), ceea ce ar putea crea dezechilibre majore. Astfel, în urma măsurii, am avea o serie de produse unde există o reglementare ce afectează preţul de vânzare, iar altele fără o astfel de reglementare, ambele categorii de produse aflându-se pe rafturile retailerilor, concurând în mod direct.
În final, măsura ar putea ajunge să afecteze chiar producătorii pe care, la nivel principial, doreşte să îi protejeze. Cum aceste produse ar putea deveni mai puţin atractive pentru retaileri dat fiind limitarea adaosului comercial, furnizorii locali vor avea dificultăţi în a accesa rafturile marilor reţele de comercializare, vor fi plasaţi pe o poziţie mai dificilă în prezentarea ofertei lor prin comparaţie cu produsele străine şi nu vor putea oferi la fel de multă flexibilitate pentru a-şi creşte vânzările şi prezenţa la raft. De asemenea, din perspectiva mesajului către consumator, produsele româneşti nu vor putea beneficia de reduceri mai mari (adaosul fiind plafonat) prin comparaţie cu cele din străine, care nu vor fi limitate în vreun fel (produsele străine deveni atractive clienţilor locali şi pentru că vor putea prezenta o reducere de preţ, procentuală sau absolută, semnificativă, chiar dacă, în final, preţul de vânzare al acestora ar fi mai mare decât preţul produselor româneşti).
În măsura în care se doreşte o protejare a bunei funcţionări a pieţei şi asigurarea accesului produselor româneşti pe rafturile marilor reţele, soluţiile ar trebui căutate în setarea unor criterii de relevanţă şi performanţă, inclusiv prin o mai bună reglementare a posibilităţii de asociere a furnizorilor locali, şi nu prin supra reglementare. Într-o economie liberă, orice piaţă funcţională ar trebui să se regleze prin mecanismele cererii şi ofertei, iar intervenţiile statului ar trebui să fie limitate.
Organele statului au mijloace instituţionale de intervenţie, atât prin cadrul legislativ existent, cât şi prin controalele instituţiilor abilitate (spre exemplu, cazurile de delistare nejustificată a produselor româneşti pot fi analizate de Consiliul Concurenţei, anumite tipuri de practici comerciale neloiale sunt verificate de Autoritatea Naţională privind Protecţia Consumatorilor). Reamintim faptul că autoritatea de concurenţă a avut un rol activ în analizarea acţiunilor promoţionale din retailul alimentar şi a intervenit atunci când a constatat încălcări ale legislaţiei de concurenţă.
