Socul unui conflict armat care a izbucnit in mijlocul festivitatilor Olimpiadei, ca un neasteptat foc de artificii ucigatoare, e departe de a se fi atenuat, dar analizele au inceput totusi sa ia locul exclamatiilor de uluire. Tot mai frecvent, in ultimele doua zile, printre cauzele profunde, nu odata ascunse sub discursurile ideologice, tema petrolului si gazelor naturale se aude din ce in ce mai raspicat, iar ieri, pe 13 august, aceasta tema a fost enuntata chiar de unul dintre protagonistii tragediei din Georgia, presedintele Saakasvilli. Acesta a declarat ca adevaratul obiectiv al armatei ruse nu este protejarea separatistilor oseti sau abhazi, ci distrugerea oleoductului Baku-Ceyhan si, in perspectiva, asigurarea unui monopol absolut al Rusiei asupra resurselor din zona caspica si din Asia Centrala.
In conditiile scaderii dramatice a rezervelor din Marea Nordului si in situatia confuza din Iran si din Irak, importanta resurselor de hidrocarburi din Azerbaidjan si Kazahstan a devenit enorma. In 2000, Kazahstanul a descoperit cel mai mare camp petrolier din 1960 pana in prezent, cel de la Kazhagan, care abia urmeaza sa devina complet productiv. Atat companiile occidentale - mai ales din SUA si Marea Britanie -, cat si Rusia sunt direct interesate sa obtina un acces privilegiat la aceste resurse. Statele Unite au fost deturnate de conflictele din Irak si Afganistan asupra carora si-au concentrat toate resursele si au neglijat aceasta zona de mare importanta strategica.
Uniunea Europeana nu a fost niciodata indeajuns de sensibila la problematica Transcaucazului, desi Europa ar trebui sa fie mai atenta decat orice alta regiune la aceste probleme, si s-ar cuveni sa faca mai multe eforturi pentru a obtine un acces cat mai direct - si mai ieftin - la aceste imense zacaminte din zona caspica. Am pledat vreme de 4 ani neobosit in favoarea acestei idei, care a inceput sa prinda contur in 1999, dar nu si-a atins niciodata viteza optima.
Acum lucrurile s-au complicat dramatic, mai ales ca Rusia foloseste sistematic pozitia ei de furnizor de hidrocarburi al Occidentului Europei pe de-o parte pentru a cumpara ieftin din Asia Centrala petrol si gaze pe care le vinde foarte scump in vest, pe de alta pentru a utiliza, asa cum s-a putut vedea foarte clar in ultimii ani, pozitia sa de furnizor ca parghie de influenta politica. Vom plati cu totii pretul acestor temporizari. Un control al Rusiei asupra oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan, care transporta zilnic 1 milion de barili din Azerbaidjan in Turcia si de acolo in intreaga Europa si in SUA, are toate sansele sa agraveze situatia. Or, prezenta trupelor rusesti in Georgia si Abhazia are o incidenta directa asupra securitatii transportului pe tronsonul georgian, mai ales dupa ce, la 5 august, un incendiu revendicat de teroristii kurzi a blocat aceasta conducta de mare capacitate.
Conducta e acum reparata, dar s-au semnalat atacuri minore ale aviatiei ruse, si deocamdata transportul este oprit din ratiuni de securitate. Cea mai mare primejdie este insa de viitor: conducta urma sa fie marita pana la o capacitate de 1,8 milioane de barili, dar in actualul context investitorii vor fi foarte prudenti, ceea ce va crea mari dificultati exploatarilor din Kazahstan, care ar putea sa adauge pana la 800.000 de barili/zi daca ar avea pe unde sa transporte asemenea cantitati.
De curand renovata si redeschisa, conducta Baku-Supsa, de cca 150.000 barili pe zi, este in pericol. Aflata la doar 25 km de portul Poti, in prezent ocupat de flota rusa si bombardat grav, Supsa risca in orice moment sa fie avariata sau compromisa. Tot astfel, au devenit nesigure si porturile Kulevi - in Abhazia - si Batumi, care urmau sa aiba o mare dezvoltare, acum improbabila.
Ocuparea portului Poti pune de asemenea sub semnul intrebarii viitorul proiectului european al gazoductului Nabucco, la care Romania este parte. Nabucco prevedea ca gazul din Azerbaidjan, principalul furnizor, sa ajunga la Poti si de acolo in Europa. Acum, Poti e ocupat, iar Gazpromul a facut Azerbaidjanului o oferta care ii confera, practic, monopolul asupra gazului azer. Pe scurt, o perspectiva mai degraba realista decat optimista se profileaza, anume aceea ca destabilizarea Georgiei sa interzica pe termen scurt si mediu orice ruta alternativa la cele controlate de Rusia pentru resursele caspice de hidrocarburi.
Poate si mai grav insa, increderea investitorilor in perspectiva acestor rute alternative scade dramatic, si va trece foarte mult pana ce ele vor deveni din nou fezabile. Pana atunci, sansa ca Rusia sa provoace un vid de putere in zona Caucaz - Marea Caspica se profileaza amenintator. Miza cea mai importanta a actualului conflict, care reduce dramatic sansele de dezvoltare democratica atat pentru Georgia, cat si pentru Rusia, este, sub aspect economic, intregul pachet de proiecte legat de reteaua de transport a hidrocarburilor din Asia Centrala in Europa.
Romania trebuie acum sa-si regandeasca perspectivele.In acest context dramatic, tara noastra trebuie sa-si asigure securi-tatea energetica bazandu-se pe propriile resurse si adoptand o pozitie pragmatica, inclusiv prin evaluarea avantajelor si dezavantajelor de care dispune. Intre capacitatile pe care poate conta se numara faptul ca subsolul Romaniei mai pro-duce inca petrol de foarte buna calitate si gaze naturale cu o mare concentratie. Chiar daca aceste resurse nu mai sunt azi suficiente pentru toate necesitatile unei economii in dezvoltare, o mai buna gestiune si un efort important de investitii, atat in economisirea combustibilului si in dezvoltarea unor surse alternative, cat si, mai ales, in crearea unor rezerve de gaz metan folosind domurile naturale golite de metan prin exploatare - cel mai bun mod de depo-zitare existent - trebuie sa devina baza unor noi politici.
Avem marele avantaj de a fi placa turnanta in Balcani si mai departe pentru comertul cu hidrocarburi, mai ales datorita faptului ca Petrom si Rompetrol sunt acum parte, fiecare, a unor mari concerne petroliere regionale. Portul Constanta este echipat complet pentru ca marile proiecte ale anilor viitori sa utilizeze aceste facilitati. Este de urmarit daca nu cumva deteriorarea situatiei din zona caspica nu ar putea mobiliza resurse investitionale externe pentru realizarea unor asemenea proiecte, pentru exploatarea mai intensa a platoului continental romanesc al Marii Negre si pentru alte pro-iecte similare.
O politica economica prevazatoare nu poate insa reusi fara o politica regionala si internationala inteligenta. In 1997 si 1998, am prevazut riscurile pe care le-am fi putut intampina din cauza orientarii ferme spre NATO si UE a Romaniei, si am sustinut direct proiectul conductei de nord, care permitea Romaniei sa importe gaz furnizat de o firma din Germania. Acest aranjament a fost foarte criticat de adversarii politici, care sustineau ca e absurd sa cumperi gaz importat de Germania din Rusia. Doar ca, in conditiile sustinerii efortului NATO in Balcani, Bulgaria a fost penalizata drastic de Rusia prin reducerea livrarilor de gaze, in vreme ce Romania nu a avut nimic de suferit. Romania de azi nu mai este in situatia Romaniei din 1998 si 1999, dar asta nu o scuteste de obligatia de a-si asigura securitatea economica, dimpotriva.
Examinand contextul european si international si respectand cu fidelitate toate angajamentele asumate ca membru al NATO si UE, precum si ca partener strategic al SUA, Romania trebuie sa-si intensifice relatiile cu Rusia, dar si cu statele din Caucaz si Asia Centrala, precum si cu Turcia.
In relatia cu Rusia, mai ales, polemicile declarative si agresiunea verbala trebuie neaparat inlocuite cu o politica pragmatica, orientata catre cresterea beneficiilor economice in egala masura cu evitarea oricaror concesii politice. Romania are in momentul de fata cel putin doua atuuri in aceasta relatie: este una dintre putinele tari din UE care nu a recunoscut independenta Kosovo si care a reactionat cu moderatie in problema Georgiei. Indiferent de motive, consider ca in ambele probleme "fierbinti" ale ultimului an, pozitia autoritatilor romanesti a fost corecta si poate facilita contactele diplomatice si economice, pe care sper ca vizita presedintelui Romaniei la Moscova le va intensifica. Relatiile noastre traditional excelente cu Turcia au fost afectate inutil in ultimii patru ani de o politica intempestiva si vanitoasa la Marea Neagra. Ele trebuie refacute urgent pentru ca eventualele transporturi de gaz lichefiat din Golf, al caror viitor este foarte interesant, sa nu fie blocate in stramtori.
Relatiile cu statele din Asia Centrala, pe care le-am cultivat sistematic in calitate de presedinte al Romaniei, trebuie si ele sa se bucure de mult mai multa atentie decat li s-a acordat in ultima vreme.
Pe scurt, datoria inaltilor reprezentanti ai statului roman, in frunte cu presedintele tarii, este aceea de a veghea la securitatea economica a natiunii a carei raspundere o poarta. Romania trebuie sa aiba o politica proprie, ca natiune suverana si ca tara de granita a marilor organizatii internationale, NATO si UE, al caror membru cu drepturi depline, dar si cu responsabilitati depline este.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
