Scriam, in episodul precedent, ca in vara anului 1970, cand i-amluat un interviu primarului de atunci al Vienei, domnul FelixSlavik, l-am intrebat: "Ce-i deosebeste pe austrieci de nemti?". Azambit. Apoi mi-a raspuns: "Nemtii traiesc ca sa munceasca.Austriecii, in schimb, muncesc ca sa traiasca... Sa traiasca bine".Adevarul este ca specialistii vienezi in materie ii admirau peamericani. "Pentru ca stiu cel mai bine, spuneau ei, cum sa muste,azi, din tortul zilei de maine." Austriecii se indulceau si ei dintortul viitorului. Dar nu ca americanii, care o faceau in stilmare. Am fost tentat sa-i parafrazez pe specialistii austrieci.Inlocuind tortul cu painea, pentru ca povestea sa fie mai aproapede sufletul romanului.
Sa ne imaginam o familie tanara: sot si sotie. Si sa ne maiimaginam toata agoniseala lor sub forma unei paini. O paine dedimensiuni modeste. Cei doi tineri stiu bine ca pofta lor de consume atat de mare incat, muscand din painea de dimensiuni modeste, depe masa lor, nu se vor satura niciodata. Iar pana cand painea vacreste si va deveni indestulatoare vor avea mult de asteptat. Si demuncit. Exista insa si o alta solutie? Da, exista: solutia care s-adovedit a fi castigatoare. Traditia o cunoastem: tanara familieporneste de la lingura si, pe masura ce trec anii, acumuleazabunuri. In cele din urma, poate, isi va face si casa visata.Americanii au rasturnat traditia, impunand o noua filosofie. Tanarafamilie isi asigura, dintr-o data, totul: casa, mobila, aparaturacasnica, televizor, limuzina. Confortul. Sfidand painea evidentmodesta a zilei de azi. Rupand din painea mare a zilei de maine.Bunastare cu bani imprumutati de la banca.
Sa vedem, insa, cum se imparte castigul. Pentru ca toatenumerele sunt castigatoare.
Intai castiga tanara familie. Obtinand credite de consum si uncredit ipotecar, pentru casa.
Apoi castiga societatea. De doua ori. O data prin faptul ca isisporeste fondul de active cu noile case construite. Si inca o dataprin sporul de harnicie dobandit, pentru ca obligatia de a platicreditul este cel mai bun stimulent in munca.
Familia, obtinand credite, isi asigura confortul. Dar peste totce are proprietara e banca. Pana la achitarea datoriei. Asa ca totimembrii activi ai familiei vor munci pe branci, vor invatacontinuu, ca sa-si pastreze locul de munca si sa castige mai bine,tot mai bine. Altfel, vine banca si le ia tot ce au.
Viata a dovedit ca americanii au descoperit si au imprastiat inlume cel mai bun antidot impotriva delasarii. Austriecii, careimprumutasera conceptul, se straduiau sa-l puna in practica.
Vienezii, in 1970, visau la ziua in care un astfel de stil deviata se va generaliza in Austria. Gustul era deja deprins. Banciledadeau credite pentru case, pentru alte bunuri de folosintaindelungata, pentru consum imediat. Oamenii muscau din painea zileide maine, muscau cu pofta, incercand sa traiasca mai bine.
Mi s-ar putea reprosa, desigur, ca in documentarile mele inlumea capitalista am vazut numai luminile. Fata umana acapitalismului. Fara sa fi luat in seama si umbrele. Fatainumana.
Adevarul este ca am vazut si cocioabe, si oameni in mizerie, sifamilii care n-aveau nici o sansa, oricat de mica, sa primeasca dela vreo banca nu un credit pentru o casa noua, ci nici macar uncredit de consum cu care sa-si imbunatateasca viata de zi cu zi. Amvazut saracia, cu fetele ei exprimand suferinta. Dar tema acestuiserial nu este impartirea lumii in zone luminoase si in zoneumbroase.
O descriere a saraciei, fenomen de care nici macar tarilecapitaliste dezvoltate n-au reusit sa scape, nu mi-ar fi de niciunajutor in analiza de fata. Pentru ca e un fapt cert: nicaieri, inzonele "cu umbra", nu veneau bancile sa deschida umbrele si sa-iapere pe oamenii saraci de vremea rea. Nu-i asta rostulbancilor.
Important insa e altceva: ca la interferenta zonelor luminoase,tot mai intinse, cu cele intunecate, devenise tot mai mare sansabunastarii pe datorie. Aici, in aceste zone, care departe de a fifost inchise erau tot mai deschise, in sensul ca tot mai multisaraci erau absorbiti in clasele de mijloc, cresteau posibilitatilepentru nenumarate familii ca din veniturile curente sa-si finantezein buna parte cheltuielile curente, in timp ce banii pentru case sipentru bunuri de folosinta indelungata sa-i imprumute de la banci.Iata marele pod, construit de economia de piata, peste care autrecut sute de milioane de oameni, reusind astfel sa-si schimbeviata. Dupa ce, mai intai, au reusit sa aduca soare in existentalor, prin dobandirea unor locuri de munca sigure, platite bine saumacar decent, ca urmare a imbunatatirii pregatirii sicomportamentului lor. Si sa trezeasca astfel interesul bancilor. Nuera deloc un vis de neimplinit. Mai mult chiar: era un vis ceincepuse sa devina realitate pentru sute si sute de milioane deoameni din tarile capitaliste, in a doua parte a secolului XX, dupace au fost vindecate ranile razboiului.
Continuare: miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
