Seful Partidului Democrat a dat glas vinerea trecuta unei preocupari ce pare sa fie impartasita de numerosi suporteri ai lui Traian Basescu: adversarii presedintelui suspendat starnesc confuzie in randurile electoratului prin manipularea adverbelor primare de afirmatie si de negatie.
Democratii se tem ca, dupa o campanie ce va alterna si incurca retoric intrebari formulate in cele mai perverse si interesate moduri, s-ar putea ca cetatenii sa-si piarda uzul corect al gramaticii limbii romane si sa nu mai stie carei parti de vorbire sunt chemati sa-i dea, pe cale politica, o forma inflexibila. Indusi in eroare, unii poate vor crede ca trebuie sa se pronunte cu privire la numele propriu "Traian Basescu": il vor sustine prin Da sau isi vor arata ostilitatea prin Nu. Altii isi pot inchipui ca au datoria sa analizeze numeralul cardinal adjectival "322 de parlamentari": vor intari decizia lor prin Da ori o vor infirma prin Nu.
Ingrijorarea ce-l macina pe primarul Clujului nu poate fi explicata decat prin faptul ca acesta, in numele partidului pe care-l conduce, este inclinat sa acorde alegatorilor romani dubla prezumtie de analfabetism si de prostie. Fie ca multi cetateni nu vor fi capabili sa citeasca intrebarea simpla inscrisa pe buletinele de vot, fie ca o vor citi, dar nu vor fi in stare sa o inteleaga. Asa se poate traduce opinia lui Emil Boc despre poporul de partea caruia afirma ca se situeaza neconditionat si pe care-l crede prins intr-o inclestare homerica cu parlamentul controlat de oligarhi.
A doua zi, prezent la Consiliul National al PD, presedintele Basescu a declarat ca partidul in fruntea caruia s-a aflat pana de curand si alaturi de care se regaseste acum in promovarea cauzei poporului impotriva parlamentului, s-a distins radical de celelalte formatiuni politice prin faptul ca a pus intotdeauna principiile deasupra intereselor.
Numai coroborand cele doua puncte de vedere vom reusi sa intelegem cel putin unul dintre principiile durabile si de nezdruncinat ce-i anima pe socialistii moderni si europeni preschimbati intr-o singura zi a anului 2005 in populari pro-americani: conservatorismul compasiunii, dar nu in versiunea originala lansata de George Bush, ci in adaptarea sa pentru publicul romanesc.
Desi au banuiala ca e compus din prosti si analfabeti, poporul este totusi "parte a sufletului" politicienilor Democrati, in cuvintele de sambata ale lui Traian Basescu. Presedintele suspendat a subliniat in discursul sau ca nu este vorba despre un popor abstract, ci despre "poporul roman" asa cum il califica Constitutia, adica despre un grup etnic ce nu se ilustreaza neaparat prin stiinta de carte sau prin inteligenta, dar care nu numai ca este adevaratul detinator al puterii in Romania, dar se remarca si printr-o vocatie sufleteasca universala. "Sufletul poporului roman e intins pe tot globul", a precizat Basescu, adaugand ca referendumul va dovedi ca el insusi nu este decat o "parte a sufletului poporului".
Ramane ca specialistii in domeniu sa stabileasca daca, intr-adevar, contributia romaneasca la globalizare este una de tip sufletesc. Nu este insa exclus ca nelinistea nutrita de PD fata de gradul de alfabetizare si puterea de judecata a romanilor sa fie macar partial indreptatita.
Date empirice culese in ultimele zile tind sa valideze o asemenea observatie. Esantionul nu trebuie considerat tot atat reprezentativ ca si cele pe care se intemeiaza sondajele de opinie, deoarece cuprinde dovezi de ineptie colectate aleatoriu doar de la romani din mediul urban, cu educatie superioara, de sex masculin si cu venit mult deasupra mediei.
In plus, acestia nu au avut de raspuns unui chestionar unic, ci au identificat singuri problemele pe care s-au socotit datori sa le lamureasca. Cum insa stramosii nostri romani, inventatori ai dreptului, credeau ca cine poate mult poate si mai putin, sa indraznim sa presupunem ca cei de la care se cere putin pot inca si mai putin decat cei de la care avem asteptari tot atat de mari ca functiile pe care le detin si prestigiul de care se bucura.
Iata cateva dintre aceste opinii ce confirma indoielile PD in privinta capacitatii cetatenilor de a discerne in chestiunile cele mai elementare. Nemultumit de spectrul cresterilor salariale, guvernatorul Bancii Nationale e de parere ca ceea ce este firesc social nu e firesc economic si invers.
Un reputat filosof si om de afaceri crede ca parlamentul e simpla suma a numelor mai putin onorabile pe care le poarta unii dintre membrii sai si nu gaseste alta cale teoretica de a purta de grija fiintei poporului decat iesirea in strada.
Ministrul economiei si finantelor e convins ca autovehiculele noi sunt mai daunatoare mediului decat cele fabricate in trecut, iar politisti de elita se folosesc tot de automobile pentru a depozita droguri confiscate in curtea guvernului.
Cea mai proaspata proba de esec al gandiri inaintea unei alternative simple, dar si de analfabetism, fie si numai politic, ar putea fi prelevata din discursul lui Traian Basescu de la Consiliul National de Coordonare al PD din 5 mai. Presedintele suspendat acuza partidele din parlament ca "adopta decizii impotriva vointei poporului" si ca au transformat statul roman intr-un "stat ticalosit".
Numai ca, daca si-ar fi luat timpul sa citeasca Constitutia si s-ar fi priceput sa o faca, Basescu ar fi constatat ca aceasta opereaza o distinctie intre stat si popor, dandu-i fiecaruia un reprezentant diferit. Parlamentul este "organul reprezentativ suprem al poporului" (art. 61, alin. 1), in vreme ce presedintele "reprezinta statul roman" (art. 80, alin. 1). Daca statul a ajuns intr-adevar unul "ticalosit", responsabilitatea ii revine in fapt si in drept presedintelui Romaniei, care devine chipul institutionalizat al ticalosiei.
Pe de alta parte, singura institutie prin care poporul se instituie politic si poate lua decizii cu putere juridica este parlamentul. Daca poporul roman are cumva un suflet colectiv, acesta locuieste exclusiv in corpurile legiuitoare.
In litera si spiritul Constitutiei, intre presedinte si suveranitatea nationala ce apartine poporului nu exista nicio relatie sintactica.
Presedintele este garantul independentei, unitatii si integritatii teritoriale a statului, angajandu-se doar, sub juramant, sa "apere" suveranitatea (art. 82, alin. 2), pe care poporul si-o exercita fie prin organele sale reprezentative, adica prin parlament, fie direct prin referendum (art. 2, alin. 1).
Spre deosebire de parlament si dincolo de modalitatea tehnica prin care este ales, presedintele si poporul nu se afla intr-o comunicare de vointe pe care Constitutia sa o ia in calcul. De aceea, la referendum, poporul va trebui sa decida daca nu cumva Traian Basescu a incalcat grav si repetat articolul 84 din Constitutie, ce il opreste pe presedinte sa indeplineasca pe durata mandatului o alta functie publica pe langa cea pentru care a fost ales. Or, Basescu nu si-a ascuns nici dupa suspendare pretentia de a juca, pe langa rolul de reprezentat al statului roman, de paznic al Constitutiei si de mediator intre stat si societate, ce-i revine de drept ca presedinte, si pe cel de organ reprezentativ al poporului, rezervat parlamentului.
Din punct de vedere gramatical, sensul votului din 19 mai nu este dat de Traian Basescu. Presedintele va fi doar complementul direct al consultarii populare, organizata in jurul verbului tranzitiv "a demite". Miza politica a referendumului este abuzul de exercitiu al suveranitatii nationale. Pentru ca cine incearca sa o exercite in afara parlamentului nu o poate face decat in nume propriu, ceea ce Constitutia interzice explicit (art. 2, alin. 2).
Daniel Barbu este profesor de stiinte politice la Universitatea Bucurestii
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
