Unul dintre privilegiile rare de care se pot bucura oamenii de stat este acela de a asista la propria inmormantare. Exemplul a fost dat de Carol Quintul: acesta a renuntat mai intai la toate coroanele mostenite sau dobandite pentru a putea vedea cum ii administreaza succesiunea cei carora le fusesera incredintate printr-un act unilateral de vointa multiplele sale tronuri; apoi, suveranul retras si-a pus in scena propria ceremonie funerara, la care a luat parte nu ca defunct privat de exercitiul simturilor, ci in calitate de observator exigent al regretelor celor invitati sa-l duca la groapa si al calitatii executiei ritualului despartirii de cei morti. Se intampla adesea ca in democratiile zilelor noastre, unde durata mandatelor este nu numai mai scurta decat domnia multor monarhi din vechime, dar si prestabilita de vointa constituanta, ca sefii de stat sau de guvern sa fie, dupa iesirea din functie, condamnati prin lege la deces politic.
Dupa unul sau doua mandate, presedintii americani, chiar daca se afla inca in puterea varstei, nu mai pot fi decat martori ai propriei lor posteritati. Pentru a da semne de viata celor din jur, mai tin cate o conferinta pe teme globale sau promoveaza cauze umanitare. Actualitatea politica a tarii lor le este insa strict interzisa printr-o traditie nescrisa pe care rareori o incalca. Isi ocupa cea mai mare parte a timpului ingrijindu-se de fundatiile memoriale pe care sta scris numele lor si in care nu se mai scrie altceva decat istorie, fie aceasta si recenta.
Desi nu si-a dorit sa beneficieze de un asemenea privilegiu, Traian Basescu a fost obligat sa urmareasca in direct punerea sa in mormant si sa reflecteze asupra modului in care va fi constrans el insusi sa comemoreze un mandat intrerupt inainte de vreme. Suspendarea din 19 aprilie nu este altceva decat consemnarea constitutionala a decesului sau politic printr-un act multilateral de vointa. Desigur, procedurile - pe care le-a incriminat de atatea ori ca instrumente puse de lege la dispozitia infractorilor pentru a ocoli aplicarea legii - par sa fie de partea sa. Interpretand legea referendumului in urma cu catva timp, Curtea Constitutionala a decis sa treaca mandatul prezidential in categoria bunurilor inalienabile. A fi presedinte este, in ochii judecatorilor constitutionali, un drept dobandit, investit de ei cu un caracter aproape patrimonial. Indiferent de numarul cetatenilor care aleg un presedinte sub Constitutia din 1991, acest presedinte nu poate fi demis decat de majoritatea absoluta a corpului electoral. Altfel spus, nu va fi demis niciodata intr-o democratie dezafectata cum e cea romaneasca, in care cetatenii nu reusesc sa se mobilizeze nici macar pentru atingerea unor interese imediate si private. In ziua in care era suspendat Basescu, la greva generala cu obiective salariale de la Mittal Steel din Galati nu au participat efectiv decat zece procente din cei patru mii de salariati care semnasera initial pentru incetarea lucrului daca nu le vor fi satisfacute revendicarile. Lipsiti de sprijinul activ al celor direct interesati, reprezentantii sindicali au fost nevoiti sa accepte termenii dictati de patronat.
Reprezentantii natiunii politice se gasesc astazi intr-o situatie comparabila.
Curtea Constitutionala, in avizul consultativ din 5 aprilie privind propunerea de suspendare a lui Traian Basescu, i-a recunoscut presedintelui Romaniei largi prerogative patronale. Constitutionalismul liberal modern, din care se inspira fara exceptie constitutiile democratice din zilele noastre, s-a nascut din doua preocupari succesive, dar inseparabile. Mai intai, din grija de a limita actiunea guvernului care intrupeaza statul, astfel incat societatea civila sa dispuna de un camp vast de exercitiu al libertatilor civile si politice. In al doilea rand, din dorinta de a da statului o forma cat mai apta sa garanteze aceste libertati. O constitutie a libertatilor intr-un regim democratic spune mai degraba ce nu poate sa faca statul prin agentii si agentiile sale. In avizul lor din 5 aprilie, judecatorii constitutionali romani au procedat exact invers. Ei s-au pronuntat cu privire la ce poate sa faca presedintele, in masura in care legea fundamentala nu-l impiedica in chip explicit. Filosofia lor juridica se dovedeste a fi una de tip medieval. Pentru ei, Constitutia nu este decat modul de manifestare legala (constitutio) a vointei sefului statului. Printre atributiile pe care Curtea i le recunoaste acestuia se afla si "supravegherea vigilenta a modului in care actioneaza societatea civila". Cum s-ar putea face o asemenea supraveghere patronala fara ajutorul serviciilor secrete?
Ceea ce refuza o Curte pentru care societatea civila nu este decat avatarul postcomunist al "organizatiilor de masa si obstesti" ale socialismului de stat, vigilent supravegheate de partid si de Securitate, este intelegerea liberala a unei societati plurale, cum a devenit cea romaneasca dupa caderea totalitarismului, compusa din actori individuali si colectivi autonomi, cu interese diverse si adesea conflictuale. De regula, intr-o democratie liberala, Parlamentul este locul organizarii politice a consimtamantului acestor actori pentru o formula de guvernare cat mai putin daunatoare autonomiei societatii civile si libertatii cetatenilor. Viziunea lui Traian Basescu, confirmata de judecatorii constitutionali, este in schimb una antiliberala, ce absolutizeaza suveranitatea unui popor unificat exclusiv de votul pentru alegerea presedintelui, un popor care prin alesul sau instituie si supravegheaza societatea cu toate grupurile sale de interese mai mult sau mai putin marturisite si licite. Decizia Parlamentului din 19 aprilie ar trebui citita ca o amenda penitentiala impusa statului postcomunist care, urmandu-si predecesorul totalitar, s-a lasat sistematic in voia tuturor ispitelor antiliberale. Parlamentul a stabilit in forma de sanctiune ce nu poate sa faca presedintele. In acest fel, chiar daca se va intoarce in palatul prezidential, asupra caruia Curtea Constitutionala i-a recunoscut titluri de factura patrimoniala si competente de tip patronal, Basescu nu va mai fi decat propriul sau spectru. Inmormantarea sa politica a avut deja loc, si inca cu toata solemnitatea riturilor democratice. Cu acelasi prilej, Parlamentul a dus pe ultimul drum si tentatiile antiliberale carora, ca presedinte, nu a fost in stare sa le reziste. Dupa ce va reveni la Cotroceni, lui Traian Basescu nu-i vor mai ramane pe agenda in mod legitim decat chestiunile globale si proiectele umanitare. El nu va fi decat un fost presedinte inca in functie prin vointa exclusiva a Curtii Constitutionale.
Daniel Barbu este profesor de stiinte politice la Universitatea Bucuresti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
