Exporturile pe primele trei luni ale anului au revenit lanivelul din aceeaşi perioadă din 2008, adică 8 miliarde de euro,cel mai bun an din acest punct de vedere din istoria României.
Astfel, este posibil ca în 2010 exporturile să atingă circa30-32 de miliarde de euro.
Cu toate acestea, produsul intern brut al anului 2010 va fi cu10% sub cel al anului 2008, statul strânge mai puţine venituri cu20% decât în acel an, iar şomajul este dublu.
Cum se explică?
Datele arată că minusul se datorează scăderii consumului şi ainvestiţiilor. Până când aceste două sectoare nu-şi revin, PIB-ulnu va creşte.
Paradoxul este că în toamna anului 2008 unii economişti româniafirmau că tocmai din cauză că exporturile au o pondere redusă înPIB criza nu va avea un impact major. Dar căderea economică de 7%din 2009 a fost mai mare decât în Ungaria, Polonia sau Cehia, undeexporturile au o pondere mai mare (între 40-60% din PIB, faţă de25% în România). Acum, aceeaşi pondere redusă a exporturilor estedată ca explicaţie pentru faptul că nu revenim pe creştereeconomică.
Aşadar, exporturile, mici fiind, nu ne dau în 2010 posibilitateasă repornim agăţaţi de economiile vestice, dar nici nu ne-au apăratde valul crizei în 2008. Ghinion.
Aşa e la economiile mici - când furtuna porneşte, nu au de ce săse ţină, iar când vine vântul bun, sunt lăsate în urmă de valurileprovocate de marile vase.
La un PIB de 120 de miliarde de euro, economia României este ofrunză pe apă faţă de Franţa, Italia sau Germania, fiecare cu unPIB de peste 2.000 de miliarde de euro.
Totuşi, trebuie să ne uităm şi în urmă şi să vedem că în urmă cu10 ani producţia anuală de bunuri şi servicii era de 35 de miliardede euro. Atunci, exporturile reprezentau tot un sfert din economie,adică erau de circa 8 miliarde de euro. De unde a venit creştereaîn 10 ani de la 8 miliarde de euro la 30 de miliarde de euro?
Fără îndoială, investitorii străini au contribuit la creştereaexporturilor. În top 10 al exportatorilor în 2010 sunt Dacia(auto), Nokia (telefoane mobile), Rompetrol (petrol), ArcelorMittalGalaţi( oţel), OMV Petrom (petrol), Lukoil (petrol), RenaultIndustries (componente auto), Honeywell (componente auto),Continental (componente auto) şi Autolive (componente auto). Deciautomobile, componente de automobile şi petrol. Nokia, Honeywell,Continental şi Autolive au capacităţi de producţie construite de lazero după 1989. Restul sunt firme privatizate. Niciun exportatordin top 10 nu are capital românesc.
Explicaţia la prima vedere este că nu are cum, pentru că marilecapacităţi industriale viabile după 1989 au fost vândute cătrecapitalul străin, privat sau public. Statul a ieşit din businessprin privatizare. Dar aceasta este o aparenţă.
Statul nu s-a retras nicio clipă din business. Prin achiziţiilepe care le face anual, oferă business de miliarde de euro.
Astfel, statul face achiziţii curente de bunuri şi servicii şipentru investiţii de 12 miliarde de euro anual. Potrivitstatisticilor, există câteva mari firme şi grupuri de firme cucapital românesc care au câştigat fiecare contracte cu statul desute de milioane de euro în ultimii trei ani.
Problema este că aceste firme au crescut dependente de contractecu statul şi nu fac deloc sau aproape deloc export. Se mulţumesc cubanii locali pentru că au crescut din banii locali. Li s-a dat, dara venit timpul să li se ceară. Poate că ar fi cazul ca statul săintroducă în cerinţele de la licitaţii condiţia ca 10% sau 20% dincifra de afaceri să fie obţinută pe pieţe externe.
Pentru că altfel, dacă resursele alocate nu creează mai departevaloare şi capital, banii sunt cheltuiţi în vânt.
Este adevărat că modelul asiatic din ultimii 50 de ani -Japonia,apoi Coreea de Sud, acum China - arată că exporturile pot aducecreştere rapidă.
Între 2000 şi 2004 creşterea s-a bazat în primul rând peexporturi şi în România. Dar atunci salariul mediu era de 150 $ însectoarele cu grad mare de export - textilele şi încălţămintea,acum este de 450 $ - în sectoarele care dau tonul la vânzăriexterne, şi anume auto, petrol şi componente electronice.
În câţiva ani, modelul creşterii prin mână de lucru ieftină înindustria auto sau de componente electronice se va epuiza. Sony aînchis în acest an o fabrică de DVD-uri în Ungaria deschisă în 1996pentru a muta producţia în Malaiezia, desfiinţând 500 de locuri demuncă.
Fără capital propriu puternic, dinamic şi inovator, care să sedesprindă din braţele statului şi să iasă la bătaie pe pieţeleexterne cu multinaţionalele, economia va rămâne o frunză pe apă,ameţită de orice val mai înalt.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
