Recentul avertisment al guvernatorului Bancii Nationale, nu mai trageti de economie ca se rupe, este si o reflectare a starii de spirit si a asteptarilor pesimiste care se acumuleaza la nivelul angajatorilor.
Pana la urma starea economiei este data de starea si asteptarile agentilor economici. Or, la noi, prin desprinderea agendei politicului de agenda economica si intrarea intr-o lunga perioada electorala suntem deja in situatia in care asteptarile inflationiste se dezvolta in spirala. Cresterea pensiilor a atras asteptari de cresteri similare ale salariilor, fiecare sector al administratiei revendicand cresteri procentuale la nivelele maxime obtinute de sectoare aflate in situatii speciale. Si cel mai recent, pentru ca tendinta sa fie consolidata definitiv, se solicita cresteri ale salariului minim care nu au nicio legatura cu cresterile de productivitate.
Aceasta in conditiile unei legislatii a muncii care a reusit sa ia cu precizie ce era mai rigid si contraproductiv in legislatiile europene si a unui haos legislativ care a dus la crearea unor institutii juridice originale pe plan mondial (vezi contractul de mandat, in care plata se face sub forma de drepturi salariale, din noua lege a corporatiilor, 441/2006).
Sectoare intregi ale economiei, a carei marja de profitabilitate este redusa, au perspectiva unei evolutii similare cu cea inregistrata de cel al industriei textile. Aceasta a constat in acumularea de pierderi datorita evolutiei cursului de schimb (sub influenta capitalurilor speculative), amplificate ulterior de cresterile de salarii necesare in contextul acutizarii crizei de forta de munca.
Dupa unele aprecieri s-a ajuns ca peste 50% din firmele din industria textila sa se zbata intr-o stare de cvasifaliment mascata doar prin intarzieri de plati catre stat sau prin vanzari de active. In perioadele urmatoare vom asista probabil la cresteri ale timpilor de recuperare a capitalurilor circulante datorita cresterii numarului clientilor cu probleme de lichiditati. Aceasta intr-un context in care pe plan international se face trecerea de la capitaluri ieftine la prudenta in finantari.
In acelasi timp, intarzierea investitiilor in infrastructura face ca sa nu mai fie de asteptat cresteri semnificative ale productivitatii pe termen scurt. Daca cresterile de productivitate ale ultimelor perioade au fost date de modernizarea bazei productive (prin importuri de bunuri de capital) in prezent devine tot mai clar ca noi cresteri de productivitate nu mai pot fi realizate datorita problemelor de combinare eficienta a factorilor de productie la nivelul economiei romanesti.
In actuala situatie a inghesuirii economiei in jurul a catorva orase mari in care preturile factorilor de productie au explodat si a problemelor de aprovizionare datorita infrastructurii, firmele romanesti se confrunta numai cu locuri stramte, in timp ce cele europene evolueaza spre sau fac aprovizionarea "just in time".
Eficienta energetica si costurile pierderilor din sistem suportate de firme sub forma preturilor utilitatilor nu le dau acestora nicio sansa in competitia europeana atat timp cat nu exista masuri concrete de restructurare, ci numai discurs demagogic.
In acest context, presiunile salariale asupra firmelor se accentueaza fara ca nimeni sa-si puna problema daca acestea au de unde plati si daca in aceste conditii activitatea lor mai e sustenabila.
In acelasi timp firmele inregistreaza presiuni prin cresterea parafiscalitatii si a costurilor de a face afaceri.
Acestea din urma sunt exacerbate de premisa de la care se pleaca in primul rand in relatia cu administratia publica: antreprenorul e de presupus ca vrea sa eludeze legea, deci trebuie luate toate masurile asiguratorii impotriva lui.
Profitand de acest context diverse categorii profesionale strecoara in legislatie prevederi care ne fac unici in privinta rigurozitatii. Am evitat ca prin minune obligativitatea angajarii consultantului financiar, dar exista alte exemple: asigurarea obligatorie pentru raspundere profesionala din legea 441 (pentru care nu exista legislatie europeana cu prevederi similare), cumularea unor prevederi din diverse legislatii europene (de la costuri obligatorii de audit la obligativitatea de expertize contabile, la solicitarea unor autentificari costisitoare de acte etc.).
Cadrul legislativ devine haotic si contradictoriu (un exemplu il constituie contractele civile), inducand sentimentul ca oricum organele de control te vor gasi cu ceva in neregula si ca va trebui sa negociezi interpretarea legii.
In acest timp avem insa contracte de munca la nivel national, la nivel de ramura si de intreprindere. Suntem intre cei care au o legislatie ce prevede salariu minim obligatoriu si prevederi legale care fac neeconomic importul de forta de munca straina.
Oare se mai poate trage cu ceva in plus de firme inainte de a incepe sa se rupa?
Florin Pogonaru este presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
