In competitiile acestei lumi, tot mai aprige, tot mai grele, noi unde ne aflam? Ce loc ocupam? Sunt oare credibile multele clasamente facute pe planeta, in care suntem plasati pe locuri modeste in cataloagele mondiale?
In aceasta lume in care totul se cuantifica, totul se sintetizeaza in indici statistici - de la cei ce grupeaza actiunile la marile burse pana la ceea ce americanii numesc confidenta, un indice pentru cuantificarea increderii in economie -, noi nu avem inca o masura pentru gradul de incredere in economia romaneasca. In aceasta privinta, cele mai multe judecati se fac "lautareste": dupa ureche, fara nici un fel de partitura in fata.
Noi, romanii, nu am dobandit inca respectul cuvenit fata de legitatile economice. Pentru asta am platit mereu cu varf si indesat. Platim si acum.
In istorie, ori de cate ori au fost sfidate legitatile economice a iesit rau. Atat pentru cei mici, cat si pentru cei mari. In ceea ce ne priveste, avem destule exemple, fie din vremea planificarii centralizate, fie din timpul pe care il numim "tranzitie", de incarcare a notei de plata a societatii pentru nesocotirea legitatilor economice.
Nimeni nu poate sa desfida nici legile naturii, nici pe cele ale economiei fara ca, apoi, sa poarte povara unei astfel de nesabuinte. Sigur, s-ar putea decreta ca... de maine nu mai actioneaza legea cererii si ofertei... Sau legea gravitatiei... Multe ar putea sa fie decretate, dar viata isi urmeaza cursul. A ignora legile naturii, ale societatii, ale economiei inseamna autocondamnare! Ce edict ar putea sa desfiinteze productia de marfuri? Sau banii, ca mijloc de schimb? Viata ar iesi din matca normalitatii.
Numai legitatile pietei pot sa garanteze o desfasurare normala a vietii economice. Sa asigure reglajul vietii economice intr-o tara, in raport cu dinamica factorilor interni si externi.
Dar avem noi, in Romania, o viata economica normala?
O stare normala in economie incepe de la cunoasterea realitatii, la timp si pe baze stiintifice. Pe aceasta temelie se cladesc raporturi corecte intre cerintele si posibilitatile economiei nationale, pe de o parte, si nevoile de consum productiv si neproductiv, pe de alta parte; intre dotarea tehnica, forta de munca, resursele materiale, mobilitatea, capacitatea de actiune si rezultatele utile; intre cifrele de afaceri si cheltuielile pentru obtinerea lor; intre baza de materii prime, de energie si productia de mijloace de productie, de bunuri de consum si de servicii; intre import si export; intre cantitatea si calitatea produselor.
Intotdeauna, in stare de normalitate, echilibrul economic se realizeaza intre cerintele rationale si posibilitatile reale, insumand cu deosebire resursele materiale, financiare si umane. Concordanta se poate implini pe trei planuri: 1) structural; 2) cantitativ; 3) calitativ. Iar suprema este legea eficientei: pentru o unitate de venit sa se cheltuiasca o cantitate tot mai mica de resurse. Si, desigur, legea competitivitatii: calitate, productivitate, consumuri reduse de resurse materiale si energetice, cheltuieli restranse de productie. Iata redutele. Nu ne va fi deloc usor sa le cucerim.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
