Faptul ca mandatul actualei guvernari se apropie de sfarsit fara ca problema cruciala a proprietatii sa fi fost reglementata constituie cel mai pregnant esec al acestei guvernari, mult peste cel inregistrat in materie de reforma si de crestere economica, pentru ca solutionarea problemei proprietatii era nu doar un angajament al celor mai multe dintre fortele politice din coalitie, dar si premisa oricarei reforme reale si a unei cresteri economice sanatoase si durabile.
Esecul are cauze precise:
1. PD nu a avut in intentie, nu a dorit sa rezolve problema proprietatii, urmarind, dimpotriva, indepartarea unei solutii ori de cate ori aceasta s-a infiripat. A fost vorba de o abordare sistematica, programata, care a fost de natura sa scoata din joc Romania in cursa catre Europa, tragi-comic fiind faptul ca abordarea a venit din partea unei formatiuni politice care, daca ar fi sa ne luam dupa declaratii, "da peste" de "europenism" si de dorinta de a vedea Romania in Europa.
2. Conventia Democrata, care isi facuse din problema proprietatii stindard electoral, ideologic si doctrinar, a tinut mai mult la putere, la scaunele ministeriale si parlamentare decat la problema proprietatii, acceptand toate jocurile, toate fitele PD, in loc sa rupa coalitia, nu acum la spartul targului, ci din primul moment al identificarii adevaratelor intentii ale PD, care s-au dezvaluit inca acum trei ani, si cand inclusiv alte aranjamente parlamentare erau posibile.
Sa nu ne ferim a spune ca pentru problema cruciala a proprietatii, de care depinde, in ultima instanta, drumul spre Europa al Romaniei, merita si riscul unor alegeri anticipate, daramite niste scaune si chiar fotolii.
Deci sa fie clar, taranistii, care sunt singurii ce au tinut-o cu problema proprietatii, n-au nici o scuza, pentru ca, de fapt si la urma urmei, ei sunt de vina pentru nereusita, intrucat atat au indragit scaunele si fotoliile de patru ani incat au uitat de proprietatile de veacuri si pentru veacuri.
Nici dl Constantinescu nu este mai breaz in domeniu. Pentru ca trebuia sa puna piciorul in prag inca din '97, sa forteze clarificarile si nu sa accepte santajul PD cu ruperea coalitiei pentru a pastra himera stabilitatii cu care domnia sa defila prin strainataturi in numele unei ipotetice admiteri a Romaniei in NATO, care de altfel o ipoteza s-a si dovedit, cel putin pana acum!
Cat despre liberali - colegii taranistilor din Conventie - acestia au avut o pozitie ambigua tocmai in materie de proprietate. Tocmai, pentru ca proprietatea privata este temelia sfanta a liberalismului pe care se straduie a convinge ca doresc sa il promoveze in Romania. Intarzierea nepermisa in intocmirea unei legi a caselor nationalizate, ambiguitatea unor prevederi ale acesteia si, mai ales, modul deliberat neclar in care Ministerul Justitiei, pe care liberalii il au in parohie, a elaborat si promovat Legea domeniului public, care lasa loc tuturor interpretarilor posibile si deci discretionismului politic, fac, din pacate, o gluma proasta din demersul liberal de schimbare a Constitutiei in sensul ca aceasta sa garanteze si nu doar sa ocroteasca proprietatea privata.
Iata unde se afla reglementarea proprietatii private dupa aproape patru ani de guvernare taranisto-liberalo-pedista.
In domeniu locativ, coalitia actuala nu a reusit de fapt sa-si impuna majoritatea parlamentara de care a dispus pentru a adopta o noua reglementare legala care s-o inlocuiasca pe cea mostenita de la regimul Iliescu. Aceasta reglementare mostenita accepta de forma principiul retrocedarii, dar il limiteaza in practica tocmai la cazul, cel mai putin intalnit, cand fostul proprietar (sau mostenitorii sai legali) locuieste (locuiesc) in chiar spatiul locativ in cauza. Or, se stie, nationalizarea sau exproprierea nu s-au facut de dragul actului in sine, ci tocmai pentru a-i alunga pe fostii proprietari din spatiile locative respective. Se putea, evident, alege o alta limitare, ca de pilda retrocedarea in natura doar a unei unitati locative, iar pentru rest compensatii, spre a se evita problemele, desigur nu simple, de ordin economic, politic si social, generate de restituirea proprietatilor locative. Absurditatea reglementarii adoptate in timpul regimului Iliescu nu se opreste insa aici. Reglemetarea a dat dreptul celor ce stateau, la aparitia legii, in spatii locative nationalizate, care apartinusera unor proprietari identificati, sa le cumpere, in ciuda revendicarii lor firesti de catre acesti proprietari. Trebuie subliniat ca o asemenea reglementare legifereaza de fapt un furt; pentru ca furt inseamna a vinde cuiva ceva confiscat de la altcineva. De remarcat ca nici Ceausescu, care a actionat in dispretul proprietatii private, nu s-a incumetat la asa ceva.
Proiectul ministrului liberal al justitiei de schimbare a acestor reglementari cauta sa impace si capra si varza si lasa in ambiguitate problema proprietatii locative care este o problema de principii. ai la principii nu trebuie sa existe neclaritati. Se incearca de fapt sa se faca proiectul comestibil pentru PD, dar nu se intelege ca liderii acestui partid nu isi vor da niciodata votul favorabil in respectiva materie, intrucat nu au nici un gand sa renunte, in numele principiului restitutiei, la adierile confortabile ale propriilor locuinte pe care si le-au aranjat in cartierul Primaverii.
Cu chiu cu vai s-a reusit dupa trei ani de esecuri sa se adopte o lege a restitutiei in funciar. Impresia generala este insa ca multi parlamentari ai coalitiei au acceptat principiul restitutiei in funciar intre anumite limite doar pentru faptul ca erau convinsi ca legea adoptata, de altfel foarte tarziu, nu va putea fi si aplicata in perioada mandatului actualei coalitii si deci va fi pasibila de toate modificarile pe care actuala opozitie, in frunte cu PDSR, a avertizat ca le va impune de indata ce ar reveni la guvernare. Fapt este ca, daca nu va fi aplicata, legea restitutiei in funciar degeaba a fost adoptata si promulgata cu atata pompa si fanfara de presedintele Constantinescu. ai, in lipsa terminarii restitutiei in funciar, Romania, care are deja cel putin 3/4 din pamanturi in proprietate privata, nu va putea totusi dispune de o piata a pamantului, in ciuda adoptarii, si aceasta cu intarziere, a unei legi privind circulatia juridica a terenurilor pentru normala vanzare-cumparare a acestora. Acest fapt inchide si sansele obtinerii necesarei competitivizari si eficientizari a agriculturii.
Intr-o ceata deasa continua sa se afle proprietatea administratiei publice la nivel central, judetean si local. In continuare, nu se stie ce apartine domeniului public si ce apartine domeniului privat al statului si, in fiecare caz, la ce nivel se pune problema delimitarii. Ce apartine de pilda in intravilan primariei ca teren privat (instrainabil)? Care este regimul terenurilor sub care trec aductiuni de apa sau canalizari? Cine raspunde de fapt de lacurile intravilane? Cui apartine de fapt terenul de sub si din jurul stalpilor de inalta tensiune? In ce relatii poate intra primaria cu cei care urmaresc sa utilizeze imobile sau terenuri apartinand acesteia? Dincolo de abuzurile facute, cazul Puzdrea, de acum celebru, este un subprodus semnificativ al neclaritatilor privind domeniul public. Abuzurile insele sunt incurajate de aceste neclaritati.
Legea promovata in materie de Ministerul Justitiei nu contribuie catusi de putin la eliminarea acestor neclaritati. Pentru ca, dincolo de corectele reglementari de principiu, legea se mentine in evazivitate in ce priveste aspectele concrete. Cheia acestei legi este o anexa, care ar fi urmat sa inventarieze ceea ce trebuie sa intre in domeniul public. Anexa, ascunzandu-se in spatele complexitatii cazurilor din practica, insiruie doar exemplificari de rezolvare si nu rezolvari concrete. Astfel incat, nu intamplator, pentru o eventuala aplicare a prevederilor legii, Ministerul de Finante, care urma sa elaboreze normele metodologice, a cerut inventarieri din partea autoritatilor locale, pe baza carora abia sa se stabileasca regulile de delimitare a domeniului public. Totul este blocat in aceasta faza. Dar, dincolo de acest lucru, ramane faptul dramatic si cu totul negativ ca se va lasa la latitudinea autoritatilor administratiei publice la nivel central, judetean sau local decizia de reglementare finala, care poate fi influentata neprincipial de interese personale sau de grup. In timp ce tocmai evitarea caracterului discretionar este cheia unei legi bune in Romania.
Ce sa mai vorbim de tragedia care exista in domeniul proprietatii industriale privatizabile, aceeasi catre sfarsitul actualei guvernari ca si la inceputul acesteia. Prin legi adoptate in 1990 si 1991, capitalul privatizabil, din acele intreprinderi de stat rebotezate "societati comerciale", a ramas fara stapan, in urma asa-zisei retrageri a statului din functia de administrator, care a fost confundata, mai degaraba in mod voit decat involuntar, cu abandonarea autoritatii proprietarului, ceea ce a declansat un grav proces de disolutie si degradare, care se desfasoara intotdeauna acolo unde si atunci cand nu exista stapan. Atat de incriminatul acum FPS este descris de lege nu ca reprezentant al statului proprietar in cazul capitalului neprivatizat, ci doar ca actionar. Un actionar fericit, cel mai fericit din lume, care nu este cu nimic afectat de pierderile pe care le inregistreaza intreprinderile la care este actionar si caruia nici un creditor - fie furnizor, fie banca, fie insusi bugetul de stat - nu este indrituit de lege sa-i ceara socoteala pentru ca intreprinderile respective nu isi platesc obligatiile financiare. Sa ne mai miram ca intreprinderile fara stapan au pierderi si arierate? Pai daca tot nu raspunde nimeni, atunci ar trebui sa fii chiar prost sa nu produci pierderi si sa-ti achiti cumva datoriile. ai ramane un fapt ca guvernarea de dupa 1996, desi a modificat legile privatizarii in mai multe randuri, nu s-a atins de problema cruciala a lipsei de stapan in intreprinderile de stat privatizabile. Explicatia nu o poate constitui decat faptul ca fortele politice din coalitie, la fel cu cele de dinainte de 1996, nu au fost de fapt interesate in a clarifica problema, considerand probabil ca tocmai ambiguitatile le pot fi mai de folos. ai, inutil de subliniat, ca ceea ce nu este clar nu se vinde. Asa ca sa ne asteptam la privatizari de anvergura doar pe la Sfantul Asteapta!
Astfel ca, de fapt, actuala coalitie lasa, la sfarsit de mandat, regimul proprietatii in aproape acelasi stadiu in care l-a gasit la inceput de mandat, pentru ca, sumarizand, o lege normala a imobilelor nationalizate nu are sanse de a fi aprobata, legea restituirii in funciar nu va putea fi aplicata si va putea fi modificata in viitoarea structura parlamentara, reglementarile in ce priveste delimitarea domeniului public, daca vor fi aplicate, se vor afla sub incidenta ruinatoare a discretionismului, clientelismului si coruptiei, iar proprietatea industriala privatizabila va ramane in continuare fara stapan, conditii in care va ramane si neprivatizata.
Trebuie sa fie limpede ca nu este neaparat nevoie ca problema proprietatii sa fie rezolvata. Se poate merge in continuare asa cum s-a mers si, pentru ca s-a mers din rau in mai rau, trebuie doar sa ne asteptam ca se va merge pe mai departe din rau in mai rau.
Chestiunea poate fi discutata si in legatura cu preconizata integrare euro-atlantica a Romaniei, pentru care politicienii romani in principiu se pronunta aproape la unison. Lumea euro-atlantica are la baza proprietatea in sistemul de valori, ca un fel de lucru sfant intr-o religie. Nu este deloc sigur ca aceasta lume si ageeaza apartenenta Romaniei, dar este sigur ca daca Romania nu va acorda acelasi statut proprietatii in sistemul de valori - promovand restituirea proprietatii private si clarificand regimul proprietatii privatizabile - lumii spre care spunem ca vrem sa ne indreptam ii va fi oferit cel mai sigur pretext sa ne spuna ca nu avem ce cauta acolo. ai, oricum, politicienii romani pot, fara indoiala, sa persevereze pe calea nerezolvarii problemei proprietatii, dar atunci ar trebui sa o lase mai moale cu declaratiile in care spun ca doresc integrarea euro-atlantica a Romaniei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
