Adesea în necunoştinţă de cauză sau prin informarea trunchiată din partea autorităţilor, tot mai multe firme româneşti aleg calea instanţelor de judecată pentru a recupera sumele de TVA respinse la rambursare sau pentru a cere dobânzi de întârziere din partea statului român pentru nerespectarea termenelor legale. Iar procesele se înmulţesc pe zi ce trece, după cum creşte şi numărul cazurilor câştigate.
Este un progres lăudabil, însă anevoios, ţinând cont că un proces poate dura şi câţiva ani, iar firmele nu au acces la sumele solicitate pentru rambursare decât în urma unui verdict final favorabil. Este motivul pentru care instanţa ar trebui, în opinia mea, să fie cea din urmă soluţie în astfel de situaţii.
În Codul fiscal există multe facilităţi fiscale care permit firmelor să nu ajungă în poziţie de rambursare de la bun început. Iar în practică, există multe firme care s-ar putea încadra în aceste facilităţi, dar nu o fac.
Motivele sunt diverse - fie nu cunosc îndeajuns de bine legislaţia, fie autorităţile nu comunică aceste facilităţi în mod eficient, fie procesul poate părea la prima vedere prea complicat, descurajând companiile să le folosească.
De exemplu, firmele care fac operaţiuni de import urmate imediat de livrări intra-comunitare sunt scutite de TVA, ceea ce înseamnă că nu este necesară plata TVA în vamă. Chiar dacă în anumite situaţii, importul nu este imediat urmat de livrare intra-comunitară/export, se poate solicita depozitarea temporară a mărfurilor până la găsirea clientului/pregătirea logisticii necesare pentru livrare. Mai mult, scutirea de TVA în vamă funcţionează şi atunci când mărfurile importate sunt supuse unor prelucrări în România (mai mult sau mai puţin complexe) înainte de a fi livrate intra-comunitar sau exportate.
În al doilea rând, atunci când o firmă este la începutul unei afaceri, în perioada de investiţii, rambursarea TVA se poate face cu control ulterior. Este nevoie de o scrisoare de garanţie bancară, însă procedura obţinerii şi costurile unei astfel de scrisori sunt mult mai mici decât cele ale rambursării cu întârziere a TVA.
Când vorbim despre firmele mari si mijlocii, precum şi despre persoanele impozabile care desfăşoară activităţi de export şi/sau livrări intra-comunitare de bunuri, rambursarea se acordă cu inspecţie fiscală ulterioară, cu excepţia cazurilor care prezintă risc fiscal mare.
Pentru a nu se încadra în categoria de risc fiscal mare, există anumite condiţii care trebuie îndeplinite, prevăzute în procedura privind soluţionarea deconturilor cu sume negative de TVA.
Trebuie menţionat, totuşi, că există multe situaţii când firmele, prin prisma activităţii pe care o desfăşoară, nu au cum să evite poziţia de rambursare. Şi, în acest caz, pentru câştigarea drepturilor trebuie să lupte pe cale administrativă sau juridică.
Pentru celelalte situaţii descrise mai sus, firmele trebuie să încerce să folosească facilităţile fiscale existente înainte de a-şi asuma povara întârzierilor în rambursarea TVA, cu care se confruntă majoritatea contribuabililor.
La sfârşitul lunii decembrie a anului trecut existau 17.736 de deconturi cu sume negative cu opţiune de rambursare, în valoare totală de 5,7 miliarde de lei. Din total, aproape jumătate aveau termenul de soluţionare întârziat, iar în cazul a 13% dintre acestea întârzierile erau de peste un an.
Mihai Petre - senior manager vamă şi comerţ internaţional în cadrul Deloitte Tax
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
