Pandemia, lucratul de acasă, munca remote, războiul, schimbările economice peste noapte, reapariţia crizelor au adus în prim-plan relaţia dintre angajaţi şi companii/angajator. Angajaţii îşi detestă companiile la care lucrează, dând vina pe ele pentru tot ce li s-a întâmplat, chiar dacă sunt conştienţi că nu firmele sunt de vină pentru ce s-a întâmplat în ultimii ani.
Sau nu în totalitate.Aşa au apărut conceptele de „marea demisioneală” şi „quiet quitting”, adică vii la muncă dar îţi dai interesul tot mai puţin, ca o formă de protest pentru tot ce este în jur.
Angajaţii sunt cu nervii la pământ, depresia, frustrarea, anxietatea sunt la ordinea zilei, iar viitorul nu anunţă deloc o îmbunătăţire a acestei situaţii. Angajaţii se raportează la o companie, la compania la care lucrează ca la o persoană, spune George Butunoiu, consultant în executive research.
Când jumătate din timp ţi-l petreci la muncă/job, compania la care lucrezi nu mai este ceva impersonal, doar un nume, ci este ceva foarte personal. În aceste condiţii, tot ce este rău sau bine se raportează la companie. Aşa că angajaţii dau vina pentru tot ce li se întâmplă pe companie în primul rând, apoi pe şefii lor direcţi din companie, şi de-abia în al treilea rând pe societate, pe evenimentele din societate.
Oamenii dau vina pe companie în primul rând pentru că ea este aceeaşi, în timp ce şefii, colegii se mai schimbă.
Mulţi angajaţi spun şi cred că ei se sacrifică pentru compania la care lucrează, dau totul pentru ea, îndeplinesc toate cerinţele jobului, stau peste program, sunt în stare să se lupte pentru ea în toate formele, în timp ce pentu companie ei sunt doar nişte nume într-o organigramă. Iar când nu mai sunt utili – din „n” motive -, trecutul, sacrificiul nu mai contează deloc, aşa că sunt aruncaţi imediat în stradă când vremurile se schimbă sau când anii se adună în dreptul fiecăruia.
Mulţi nu realizează că de la un anumit nivel încolo experienţa nu mai contează dacă trec de un anumit număr de ani, de obicei peste 50 de ani.
Companiile sunt nemiloase, ele merg înainte lăsând în urmă cadavre dacă aşa trebuie, nu au memoria sacrificiului, şi se uită doar în prezent şi în viitorul imediat pentru a obţine un rezultat. Foarte mulţi angajaţi încep să realizeze că ceea ce le spune compania legat de valori, obiective, tradiţie, integritate, sunt doar nişte cuvinte ipocrite, care sunt călcate în picioare pentru obţinerea unui rezultat.
Cei care conduc companiile din top management şi din middle management se raportează numai la rezultate, iar ceea ce se întâmplă cu angajaţii care obţin acele rezultate, cu problemele lor, cu sacrificiul pe care îl fac, contează prea puţin. Companiile sunt obligate să meargă înainte indiferent de situaţie, indiferent de starea angajaţilor, ceea ce, dintr-o perspectivă personală a celor care lucrează acolo, este ca o lovitură de pumnal.
Când au nevoie de angajaţi, când au nevoie de munca lor, de mintea lor, de energia şi determinarea lor, companiile spun o poveste frumoasă. Când nu mai au nevoie de ei pentru că au obţinut ceea ce trebuia să obţină, aceşti angajaţi, aceste legitimaţii de intrare, sunt aruncaţi imediat în stradă.
Din păcate, acesta este mersul societăţii, acesta este modul de lucru între companii şi angajaţi, pentru companie nu este nimic personal, doar rezultatul contează. Pentru angajaţi totul se transformă în ceva personal, toată viaţa lor profesională şi personală se raportează la compania pentru care lucrează.
Angajaţii cred că companiile trebuie să aibă grijă de ei, mai ales că aceasta este şi predica celor de la HR şi din top management, aşa că devin extrem de furioşi atunci când realizează că nu este aşa. Asta dacă realizează.
Cineva care şi-a petrecut un deceniu într-o companie ar vrea ca şi următorul deceniu să fie tot aşa, pentru că este foarte greu să-ţi schimbi jobul dacă ai ajuns prizonierul unei situaţii şi nu ai avut puterea să pleci. Din păcate, când vremurile se schimbă, când rezultatele companiilor se schimbă într-un sens negativ, dar chiar şi într-un sens pozitiv, trecutul nu mai contează, aşa că te poţi trezi aruncat în stradă peste noapte. Aşa că atenţie cât de mult şi cât timp staţi într-o relaţie cu o companie.
Această opinie a apărut prima dată pe Business Magazin.
