De câteva ori, în acest colţ de pagină, am fost în dezacord cuunele puncte de vedere susţinute public de domnul Mişu Negriţoiu.Şi iată că, de această dată, îmi încep comentariul citându-l pedomnul Negriţoiu. Domnia sa - vorbind marţi la Banca Naţională, încadrul seminarului organizat în colaborare cu Mediafax, tema fiind"Lecţiile crizei pentru autorităţi şi bănci" - a schiţat tabloullumii de astăzi. O lume a cărei dinamică are etape de creştere şietape de descreştere, crizele fiind inevitabile. Dar - citez -"criza noastră n-a venit din import; cauzele ei sunt cu deosebireinterne şi sunt structurale".
Să judecăm. Ciclul economic pe care îl vom încheia, sper, în 2011,dacă vom ieşi din recesiune, a debutat în anul 2000. Desigur, cufaza de avânt. România a avut şansa, până în anul 2008, inclusiv,să parcurgă nouă ani de neîntreruptă creştere economică, în tandemcu o continuă dezinflaţie. În toţi aceşti ani de boom economic, pefondul admiterii ţării în NATO şi al aderării la Uniunea Europeană,la care s-a adăugat liberalizarea contului de capital, s-auînmulţit intrările de valută. Iar băncile, sufocate de surplusuride lichiditate, cele mai multe în valută, au împărţit continuucredite companiilor şi populaţiei.
Unde am ajuns? Într-o primă fază, cea de avânt, la încadrareaRomâniei - târziu, mult prea târziu, în comparaţie cu numeroasealte ţări din Europa şi din lumea întreagă - într-o cursă pentrucreştere economică şi prosperitate pe care începutul secolului XXIo anunţa a fi de foarte lungă durată. N-a fost însă aşa. Avem acumcertitudinea că nici nu putea să fie aşa. Căci această cursă, încare uneori s-a riscat nebuneşte, nu avea cum să fie de foartelungă durată.
În anii de boom, Banca Centrală a României - atrăgându-şi de multeori nemulţumiri accentuate ale populaţiei, admonestări din parteabăncilor, chiar din partea unor cercuri politice şi economice orietichetări de "ortodoxism" sau "conservatorism" - a reuşit săstăvilească în bună măsură pătrunderea în sistemul nostru bancar ainovaţiilor financiare ce aveau să se dovedească a fi toxice. Şi aevitat, totodată, contaminarea politicii de creditare de virusul"exuberanţei iraţionale" ce pornise din America şi se răspândea înEuropa. Opţiunea BNR a fost pentru o reglementare raţională, caresă includă bunele practici europene, fără să fie însă opresivă. Şi,mai cu seamă, care să respecte angajamentul internaţional pe careRomânia şi l-a asumat prin declararea convertibilităţii totale amonedei naţionale. Având două scopuri: pe de o parte, să nu lase săne invadeze inflaţia; iar pe de altă parte, să tempereze ritmuldezlănţuit al creditării, care umfla cererea de consum şi risca săducă la supraîndatorarea populaţiei.
Cauzele crizei lor, ale actualei crize globale, ce a stins visulfrumos al creşterii economice pe termen foarte lung şi a datdeşteptarea pe întreaga planetă, sunt numeroase. Multe suntsubiective şi ţin de slăbiciuni omeneşti, între care voi amintiromantismul financiar şi economic, lăcomia furibundă şi credinţaoarbă a politicienilor şi bancherilor că se pot juca aşa cum vor culegităţile economice. Alte cauze sunt însă obiective. Lumea toată aprimit o lecţie aspră. Criza a sancţionat drastic iluzia indusă deteoriile potrivit cărora vremea ciclurilor economice, cu faze deavânt şi faze de declin, ar fi trecut; şi că ar fi început un timpîndelungat de creştere plus şi de prosperitate. Criza noastră elegată bineînţeles şi de criza lor. Când fluxurile financiare şi-auîncetinit ritmul, am constatat pe spinarea noastră cum boom-ul aînceput să se stingă. Faza de avânt s-a sfârşit. A început faza dedeclin. Recesiunea ne-a lovit numai
şi numai pentru că aici, la noi acasă, reforma structurală eraîntârziată, deficitul contului curent atinsese
13 la sută din PIB, iar deficitul bugetar o luase razna încă din2008. Aceste vulnerabilităţi interne s-au răzbunat şi au "pactizat"cu criza globală.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
