Prin tradiţie, momentele de la cumpăna dintre ani sunt ocazii debucurie, de speranţe şi de proiecte. Iată însă că, acum, de anulcare se încheie nu ne despărţim râzând. Şi nici anul ce vine nu-laşteptăm cu prea mult optimism. Mai cu seamă că pieţele financiareşi de mărfuri le transmit multor companii româneşti semnaleîngrijorătoare; le avertizează fie că au consumuri prea mari, fiecă personalul este supraponderal, fie că risipesc resurse sau aupreţuri pe care consumatorii refuză să le plătească. Dacă în 2011vrem creştere economică sănătoasă, vom fi nevoiţi să spunem: "Aşanu mai merge!" Şi nu doar să spunem, ci să ne înfrăţim cu rigoareafinanciară şi cu restructurarea efectivă. Având în vedere căRomânia poate reuşi numai şi numai prin abordarea de ansamblu aproblemelor principale şi prin ducerea până la capăt, cuconsecvenţă şi coerenţă, a transformărilor sistemice.
Soluţia pentru îmbunătăţirea nivelului de viaţă n-a fostniciodată şi nu va fi nici în 2011 creşterea fără acoperire aveniturilor. Nici a celor bugetare şi nici a celor individuale.Atât timp cât nu se va înregistra un plus de productivitate şi deeficienţă a muncii, nu vor avea de unde să vină câştiguri înplus.
Societatea românească trebuie să obţină mult cu bani puţini.Dar, în primul rând, să înveţe ca în 2011 să pună capăt risipei debani, mai cu seamă bugetari. Bani mai mulţi ar putea să aducă numaicreşterea producţiei în companiile restructurate, pe bazacomenzilor date de piaţă şi nu de stat. Numai o astfel de creştere,reflectată în PIB, ar putea aduce venituri adevărate şi bugetului.Mai departe, ar putea veni bani mai mulţi dacă companiile statuluiar învăţa şi ar reuşi să devină unităţi producătoare de profit,care să alimenteze cu fonduri întreaga societate, începând cuspitalele şi şcolile. Până în prezent, multe dintre acesteîntreprinderi sunt unităţi de asistenţă socială, în care se acordăsalarii neacoperite cu productivitate şi se produc pagube tot maigreu de acoperit prin subvenţii de la buget şi prin cifre deafaceri rezultate din preţuri umflate artificial. Efecteledramatice ale acestei realităţi, ce lovesc întreaga economie şiîntreaga societate, sunt inflaţia persistentă, dobânzile încăînalte, deficitele împovărătoare, cu deosebire cele cvasifiscale,amploarea pierderilor şi arieratelor.
Anul 2010 a fost dominat de problemele bugetului. Procesul deechilibrare a cheltuielilor cu veniturile va continua în 2011. Darfiscalitatea ne va da şi de aici înainte dureri de cap. Salariaţiişi patronii nu vor înceta să se plângă că sunt copleşiţi de povaracontribuţiilor sociale. De ce? Pentru că încasările de impozite,din partea celeilalte părţi a populaţiei ocupate, care lucrează îneconomia necontabilizată, vor fi la fel de mici sau inexistente.Dar nici dacă vom ajunge în 2011 la forme de înregistrare corectăşi la plata normală a impozitelor, ceea ce ar însemna ca întreagapopulaţie activă să aducă venituri la buget, România încă nu va ficapabilă să aibă venituri îndestulătoare la buget.
Fiindcă trăim într-o ţară în care puţini oameni muncesc. Darfaptul cel mai grav este că s-a restrâns masa salariaţilorplătitori de impozite. În 1990, numărul pensionarilor din sistemulasigurărilor sociale de stat era 2,4 milioane.
În schimb, numărul salariaţilor contribuabili la buget depăşea 8milioane. În prezent, lucrurile s-au inversat: numărulpensionarilor din sistemul asigurărilor sociale a ajuns la 6milioane. Numărul contribuabililor, însă, a scăzut la 4,2 milioane.Din acest motiv, contribuţia pentru asigurări sociale a tot urcat,ajungând la niveluri greu de suportat. Una dintre cele mai maricontribuţii din Europa. Fără a salva definitiv sistemulasigurărilor sociale, această cotă încă înaltă îi stânjeneşte pecei care produc.
Noi nu vom avea, în România, o bunăstare reală până când nu vomdezvolta o economie sănătoasă şi puternică, întemeiată pe un sistemde pieţe libere - de mărfuri, de servicii, de bani. Dar, mai cuseamă, fără o economie de piaţă dominată de oameni, de instituţiişi de întreprinderi care să înveţe să facă bani şi să aducăvenituri bugetului. Este o cerinţă vitală într-o vreme în care suntîncă multe companiile care pierd bani, îndeosebi dintre cele cucapital de stat, ceea ce înseamnă că alte întreprinderi, rentabile,împreună cu populaţia, le achită în final nota de plată.
În 2011, când se va impune aplicarea grabnică şi decisă a unorprograme structurale, care sunt cel mai greu de înfăptuit, va fimai actual ca oricând apelul la gândire raţională, la o bunăorientare a măsurilor de politică economică şi, mai ales, va finevoie de o evaluare corectă a consecinţelor acestora la nivelulîntregii societăţi. În actuala situaţie, nu mai sunt posibile -fără grave urmări - , nici înaintarea la întâmplare, niciabandonarea la jumătatea drumului a unor programe ce implicădeopotrivă constrângeri şi costuri majore. Nu ne facem nicio iluzieîn privinţa faptului că punerea în mişcare a economiei româneşti,pe coordonatele performanţei, va fi posibilă fără eforturi extremde mari şi fără costuri inevitabile. Calculele arată însă cărezultatele pozitive sunt posibile şi că putem spera ca ele săapară în 2011 şi în anii următori, în primul rând sub formacreşterii economice sănătoase.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
