Lansarea în discuţia publică a modificării taxelor arată căoamenii care conduc acum România au o listă separată de priorităţifaţă de cele ale mediului de business.
Nimeni nu discută despre cea mai importantă chestiune - crearea denoi locuri de muncă şi menţinerea celor existente, despre număruluriaş de firme insolvente, despre problemele companiilor - mai alesa celor cu capital românesc - în a rămâne pe piaţă.
Că revenim la impozitul progresiv, că nu revenim, că impozitămpensiile sau nu, că suprataxăm bogaţii - numai iniţiative şistrategii pe lângă subiect. Mulţi nu pricep că suntem în toiul uneifurtuni de gradul 7, că businessurile alunecă cu viteză şi că nu sevăd semne rapide de redresare.
Specialişti în macroeconomie care nu au dat nas în nas niciodată cupiaţa predică "atingerea echilibrelor" înainte de revenirea lacreştere economică. Tot ei ne spuneau, doct, în 2008, că România nupoate fi atinsă de criză, pentru că ponderea exporturilor esteredusă în PIB pentru ca apoi să ne explice iar cum a venit totuşicriza, pe "patru canale".
Nu este de mirare că sunt oameni care de 20 de ani lucrează numaila stat şi totuşi spun că se pricep la economie. Economia înseamnărisc şi iniţiativă, cunoaştere a pieţei şi a mecanismelor dinorganizaţii pentru atingerea unor obiective de vânzări şi profit,nu studii făcute din birou pe care nu le citeşte nimeni. Dacă sepricep, cum de am ajuns să împrumutăm 20 mld. euro peste noapte,tot atât cât toată datoria publică pe care o aveam în acelmoment?
Dacă se pricep, de ce nu am putut şi nu putem folosi avantajul cănu avem o datorie publică mare raportată la PIB, faţă de Grecia sauUngaria, pentru a relansa economia?
Ni se tot predică de la nivel înalt despre echilibre. Mai mult,tocmai am fost anunţaţi că România era în pericol "de faliment"dacă nu luam împrumutul de la FMI.
Chiar aşa? Cu atâta nonşalanţă vorbiţi despre faliment? Demulttrebuia să fiţi judecaţi dacă aţi fost 20 de ani plătiţi din banipublici şi nu aţi fost în stare să ţineţi ţara departe de falimentdupă nouă ani de creştere economică consecutivă.
Tot vorbim de echilibre în loc să vorbim despre locuri de muncă şidespre dezvoltare, despre productivitate şi despre investiţii. Ceechilibre poate atinge o economie unde o treime din populaţie,rurală, trăieşte din autoconsum în gospodării cu 1-2 vaci şi 1-2hectare în exploatare? Vom fi noi vreodată în echilibru cu ţăricare au 100 de ani de industrializare înainte?
În loc să aibă în fiecare zi în cap cum să mai aducă un investitorcare să creeze măcar 10 locuri de muncă, premierul Boc vine înfiecare zi cu o idee despre noi taxe.
În loc să ceară cu orice preţ băncilor programe de creditare şităierea costurilor interne pentru reducerea dobânzilor, guvernulacceptă fără nicio problemă reducerea expunerii băncilor străine peRomânia.
După trei ani de restricţii bugetare, dar şi de scădere economică,Ungaria a considerat că se poate lipsi de FMI pentru a-şi finanţadeficitul bugetar. România poate folosi neînţelegerile dintreUngaria şi FMI pentru a-şi asigura un spaţiu de manevră în relaţiacu instituţia financiară de la Washington. FMI nu-şi permite înacest moment să plece cu un eşec şi din România.
Autorităţile trebuie să lase la o parte orice sfială şi sănegocieze dur un program cu FMI care să readucă România pe creştereeconomică. Cu orice preţ.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
