Guvernul a anunţat un deficit bugetar de 6,6% din PIB în 2010,sub cel convenit cu Fondul Monetar Internaţional, dar problema estecă România a cheltuit în 2010 45 miliarde de euro, dintre care 13miliarde de euro pe bunuri, servicii şi în investiţii şi tot nu sevede nimic în economie.
După doi ani, Guvernul Boc a reuşit un fapt extraordinar: areuşit să se încadreze în deficitul bugetar. Bravo. În acestrăstimp, oamenii fug din România pentru că nu există locuri demuncă, îngheaţă prin spitale şi profesorii au ajuns paria însocietate.
Niciun program, niciun proiect de modernizare reală a societăţiinu apare. Ni se flutură nişte legi că ar fi startul revoluţiei îneducaţie, în salarizarea publică şi în administraţie. De legi arenevoie România sau de dezvoltare? Păi în trei ani vin alţii şitotul trebuie luat de la capăt.
Primii oameni în stat clamează cu megafonul ca statul să iasădin economie şi joburile să fie date pe rezultate, dar exempleledin propria familie arată că din păcate tot la stat sau prininfluenţă găsesc slujbe pentru odrasle. De ce nu-şi aplică lor maiîntâi ce clamează ca să convingă oamenii că acesta este drumul?
Cum de răcnesc cel mai tare că vor competiţie cei aranjaţi de oviaţă în posturi de stat sau care trăiesc din contracte cu statul?Cine îi poate crede când ei au ajuns feudali în instituţii de undenu dau nimănui socoteală nici când eşecul este uriaş, când seconstată că rezervele sunt epuizate şi sunt necesare împrumuturi dezeci de miliarde de euro pentru simpla supravieţuire? Iar dacă nusunt slujbe la stat, sunt contracte încheiate de stat cu firme caresunt ale bunicilor, verilor sau nepoţilor. Demagogia este lamaxim.
Îi vezi la ore târzii cum se întrunesc în subsoluri derestaurante, în separeuri înecate de fum - haitele de partid.
Haitele de partid devorează tot. S-au constituit în reţele. Suntfirme care câştigă contracte numai la o singură primărie. 99% dincifra de afaceri a unei firme constituie o treime sau jumătate dintoate cheltuielile făcute de o primărie într-un an. Ce dovadă maibună trebuie pentru a arăta cum se aruncă banii publici culopata?
Ziarul Financiar a scris, a prezentat pe prima pagină douăastfel exemple. Urmarea? Niciuna.
Exact ca înainte de '89, una se vorbeşte în seminarii şi latelevizor, alta în subteranele politicii. La 1.200 de euro salariude ministru, trăieşte cineva din salariu în administraţia publică?Pe cine păcălim?
Îi tot dăm înainte cu modernizarea, dar când îi vezi cum pun lacale contractele, cum măresc plafoanele sub care să nu se maiorganizeze licitaţii publice, e clar că sistemul e construit în aşafel încât să fie prădat.
Jaful este sistematizat şi porneşte de la vârf.
România a avut la dispoziţie bugete de cheltuieli de 200miliarde de euro în ultimii cinci ani. 200 miliarde de euro. Dedouă ori produsul intern brut anual. Rezultatul? Datoria publică acrescut de la 12 miliarde de euro la 40 de miliarde de euro înaceeaşi perioadă.
Aici e marea dramă - risipa sistematică. Zeci de mii defuncţionari ai statului câştigă în continuare mai mult decâtpreşedintele României, reţelele ştiu unde şi când trebuie să seaşeze pentru contracte şi salarii care nu au nicio legătură cuausteritatea. Pe de o parte clamează transparenţa, pe de altă partevin cu gaşca, ca un stol de vulturi când miros prada, oriunde îşigăseşte unul o poziţie. Concursuri de angajare transparente?
În 1997, la câteva luni după ce fusese numit preşedinte, EmilConstantinescu îl numea în funcţia de consilier pe fiul unui altconsilier. La criticile presei, a răspuns: "Popularitatea pe care oam îmi permite să fac această angajare".
A fost începutul sfârşitului. Nu putea convinge reforma făcutăde reformişti care clamau restructurarea doar pentru alţii, iarcând s-au văzut la putere şi-au adus până şi nepoţii la comandă. Caşi acum, găşti, nu competenţă.
500 milioane de euro a avut la dispoziţie Ministerul Dezvoltăriianul trecut, iar Ministerul Transporturilor 2 miliarde de euro.Unde sunt banii? Ce s-a ales de ei? Un bazin de înot costă 1 milionde euro. Puteau fi făcute 500. A fost vreunul terminat în 2010 ?Nu.
Sunt vreo 15 în execuţie şi nu au fost terminate pentru că… nusunt bani. Nu sunt bani, auzi, a avut la dispoziţie 500 milioane deeuro şi nu sunt bani.
Un kilometru de autostradă costă 5 milioane de euro la şes. Cu 2miliarde de euro se puteau face 400 de km. Câţi s-au terminat? 13km. 2 miliarde de euro pentru 13 km de autostradă şi câteva zeci dekilometri de centuri ocolitoare.
Păi unde mergem în ritmul ăsta ? Şi dacă vom avea bugetulFranţei de 400 miliarde de euro, de 10 ori mai mare decât alRomâniei, tot praful o să se aleagă.
Unde sunt banii? În conturi în Elveţia, unde să fie? Când în locsă coste o lucrare 1 leu costă 10, poate să se împrumute România şicu 100 miliarde de euro, că banii se vor duce toţi acolo.
Osificarea structurilor de putere în jurul unor clanuri,îngheţul revoltei tinerilor de 20 de ani lăsaţi pradăetnobotanicelor, lipsa de orizont în mediul rural lăsat fără nicioperspectivă decât munca în străinătate - sunt cele mai maripericole pentru România acestor ani.
Din păcate, nu ne va transforma singură aderarea la UE economiaşi societatea aşa cum au crezut mulţi. Şi nici măcar intrarea înzona euro. Sunt ţinte false, ambalaje pentru vise. Puneţi cărţilepe masă şi jucaţi realitatea, nu fantome. Altfel se va răzbuna.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
