Ceea ce s-a intamplat in Romania pe plan politic si economic dupa decizia istorica a Uniunii Europene de a o invita pentru negocieri de aderare - primul semnal cu adevarat concret, chiar daca nu cu implicatii imediate, primit din Occident in cei 10 ani postdecembristi - exprima extrem de relevant cercul vicios in care tara este mentinuta de clasa ei politica, in ciuda respectivei decizii istorice, care, in principiu, ar oferi Romaniei pentru intaia data sansa unei conectari reale si practice la lumea occidentala, scotand-o din condamnarea ei estica sau din "zona gri", ceea ce este cam acelasi lucru. Desi nu ostenesc sa evoce aceasta sansa, arogandu-si de altfel contributii la dobandirea ei, ba cu pozitia in problema Kosovo, ba cu atitudinea generala pro-occidentala, insistand mereu si mereu ca intreaga politica pe care o duc pe plan intern si extern este plasata sub comandamentele aderarii la Uniunea Europeana si NATO si cerand acelasi lucru si opozitiei, fortele politice aflate la guvernare compromit insa practic, prin ceea ce fac, macar acei pasi mici care ar trebui intreprinsi drept semnal ca lucrurile se schimba in Romania, ca decizia de la Helsinki n-a fost luata degeaba. Pierderile de teren, care s-au produs neliniar intre fortele politice din coalitie fata de 1996 cand s-au stabilit mecanismele si regulile de convietuire si functionare, au declansat o batalie necrutatoare intre acestea pentru reimpartirea portiilor in functie de noul raport de forte. Capacitatea de coagulare continua astfel sa scada, ceea ce slabeste consistenta masurilor adoptate si indeparteaza sansele desfasurarii acelor actiuni si derularii acelor programe care sunt necesare pentru promovarea reformei si pregatirea in vederea aderarii. Indispensabila asanare a administratiei publice a pornit in sfarsit la Guvern, dar acolo s-a si oprit. Algoritmul nu a permis operatiunii sa coboare pe scara ierarhiilor birocratice la ministere, agentii guvernamentale, prefecturi, primarii etc. Cu servitutea algoritmului, reforma institutionala va fi pe mai departe blocata si, fara reforma institutionala, nu poate exista nici reforma economica, nici vreo perspectiva de racordare la Uniunea Europeana. Tensiunile intre partenerii la guvernare cresc inevitabil pe masura apropierii alegerilor. Nici unul din ei nu are de fapt cu ce a se prezenta cu adevarat pozitiv in fata alegatorilor - fiind partasi deopotriva la esecul economic si social al guvernarii - dar fiecare are impresia ca, daca se delimiteaza sau chiar se detaseaza de ceilalti, sugerand macar ca vina ar reveni doar acestora din urma, sansele proprii ar fi mai mari. Oricum, trebuie constatat ca, in afara presedintelui Constantinescu, care mai trimite din cand in cand, altminteri in mod cu totul inabil, cate o acuzatie de tip electoral opozitiei, fortele politice la guvernare apar deocamdata ca ar fi ocupate mai degraba sa isi traga presul de sub picioare intre ele decat sa se pregateasca electoral pentru lupta cu opozitia. Pe ultima suta de metri, fiecare vrea sa mai ia ceva de la celalalt si, intr-un mod jenant, initiative clientelare (finantari si licitatii cu cantec) sunt lansate una dupa alta spre a smulge pentru sine inca ceva de la un buget aflat la pamant. De fapt si de fapt, fortele politice aflate la guvernare par ca isi submineaza propria capacitate de a face ceva consistent, daca desigur aceasta capacitate cumva exista! Oricum, mesajul de ansamblu pe care clasa politica la guvernare il da celor din strainatate ce au luat decizia de la Helsinki nu poate fi decat acela ca Romania nu este in stare sa isi rezolve problemele. Este acelasi mesaj care a plecat din Romania si inainte de decizia de la Helsinki. Daca decizia de la Helsinki ar fi una definitiva de preluare a Romaniei in parohie, atunci toate acestea nu ar conta. Pentru ca, intr-un asemenea caz, ar insemna ca Uniunea Europeana ar urma sa se sforteze, odata si odata, fara echivoc, inlaaturand obstacolele din Romania, poate chiar reconfigurand clasa ei politica, si combinand acest demers politic cu unul financiar semnificativ, astfel ca lucrurile s-ar regla. Dar, daca decizia de la Helsinki este doar un test sau, si mai concret spus, un compromis intre cei ce au acceptat sa aiba in vedere Romania si cei ce nu agreeaza ideea ori o conditioneaza? ai totul, de fapt, suna: dam Romaniei un extemporal, trece - bine, nu trece - salut! Sa nu ne imbatam cu apa rece si sa consideram ca, dupa decizia de la Helsinki, soarta Romaniei ar fi deja jucata urmand ca, definitiv si irevocabil, sa fie preluata sau absorbita, chiar de n-ar vrea, in lumea occidentala. Sa nu zicem hop pana nu trecem pragul! Statele Unite, care nu au nici o legatura cu decizia de la Helsinki, nu si-au definit politica si nici nu si-au precizat interesele in Balcani. Dupa interventia lor in forta in Iugoslavia, pasarea problemelor din zona catre vest-europeni are semnificatia ca decizia privind politica si interesele americane in zona este lasata in seama viitoarei administratii. Pana atunci, Washingtonul va fi aflat si in ce fel bate vantul in Rusia. Oricum, aceasta nu si-a spus ultimul cuvant in zona. ai dl. Putin, potentialul castigator al fotoliului de la Kremlin, pare mai determinat decat predecesorii sai sa joace tare cartea externa a Rusiei, in ciuda dramaticelor probleme economice interne. Oricum, nu este deloc clar daca America, marea America, va juca in zona o carte proprie sau, in absenta unor interese majore, doar va juca pe cartea Uniunii Europene sau, dimpotriva, pe cartea Rusiei? In aceste conditii, decizia Uniunii Europene cu privire la Romania si Bulgaria, poate fi una strategica, ce exploateaza tocmai slabiciunile Rusiei si indeciziile americane, dar, poate tot atat de bine, sa fie una de conjunctura, pentru a castiga timp. Fara motive deslusite este schimbarea subita, cu 180 de grade, a atitudinii politice britanice fata de Romania: din refuz transant de a avea de-a face cu Romania, in bunavointa activa, de tip francez, manifestata mai demult de guvernele de la Paris si de la Roma. Ramane insa un mare semn de intrebare si rocada Berlinului, care a subscris invitarii Romaniei pentru negocieri de aderare, cu toate ca, pana la Helsinki, votul german, altfel decisiv in Uniunea Europeana, a fost totdeauna potrivnic Bucurestiului. Germania insista insa, in continuare, pe cooperarea intra-balcanica, semn ca are mai putin in vedere absorbtia Romaniei si Bulgariei in Uniunea Europeana, cat mai ales formarea, inclusiv in Balcani cu participarea acestor doua tari, a unei alternative economice la presiunea facuta de fiecare dintre cei din zona in directia preluarii lor in parohie de catre Uniunea Europeana. Poate anul 2000 va aduce clarificarile asteptate, prefigurandu-se astfel daca soarta Romaniei este sau nu deja jucata! Oricum, daca pozitia Uniunii Europene adoptata la Helsinki este de tip strategic, dar nu ireversibila - si, cu atat mai mult, daca este doar un test - atunci bunavointa celor ce au luat decizia va ramane platonica in cazul in care Romania nu o va onora cum se cuvine. Platonica, adica fara a se da si niste bani! ai, fara bani, Romania nu poate iesi din actualul marasm, urmand sa continue a se duce de rapa, chiar si in cazul, altfel improbabil, in care clasa politica din Romania s-ar trezi in sfarsit. Inainte de Helsinki, Romania se afla clar intr-un cerc vicios fara de speranta. Decizia de la Helsinki, desi cu efecte foarte, foarte indepartate, parea sa fi rupt acest cerc vicios, deschizand macar o fereastra pentru sperante. Ceea ce se intampla acum in Romania prin contributia clasei sale politice la guvernare nu ii ajuta deloc pe cei din Europa Occidentala care au sustinut cauza Romaniei, ba ii descurajeaza, daca nu chiar le produce pana la urma un simtamant de lehamite. Ce sa mai vorbim de ceilalti, care au fost de parere sa tina departe Romania, avand indoieli asupra acesteia, si care nu pot acum decat sa devina transanti, reprosand fara ezitari: vedeti, v-am spus noi, ca-i mai bine sa nu ai de-a face cu Romania. Soarta Romaniei nu este inca jucata! ai decat sa se culce pe o ureche in ideea, contraproductiva si chiar periculoasa, ca soarta Romaniei ar fi deja jucata, politicienii romani mai degraba ar face bine sa nu se mai joace cu ea!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
