Nu este nimic mai folositor decat o criza pentru a servi un dus rece mediului de afaceri autohton si a separa "graul de neghina" din economie. Poate ca pare insensibila abordarea, dar valul insolventelor ce s-a abatut asupra economiei in prima jumatate a acestui an nu este decat inceputul unei perioade de mari schimbari si reasezari in economie, unele cu siguranta benefice.
Potrivit statisticilor din piata numarul insolventelor inregistrate in perioada ianuarie-mai 2009 a crescut cu 60,35%, pana la 9.687 comparativ cu aceeasi perioada a anului anterior. In topul domeniilor afectate de insolventa se situeaza comertul cu amanuntul, cu ridicata si constructiile. Paradoxal, inmatricularile inregistrate la Registrul Comertului la finele lunii iunie plaseaza in top tocmai domeniul cel mai afectat de insolventa, comertul cu amanuntul, cu 1.817 inmatriculari. Sa fie lipsa de inspiratie a antreprenorilor romani sau lipsa de optiuni?
Majoritatea companiilor, la sfarsitul anului 2008, au reactionat imediat ce finantarea a incetat sa mai fie discretionara prin masuri heirupiste menite sa le asigure profitabilitatea si lichiditatea pe termen scurt. Acestea au inclus in principal programe de scadere a costurilor concretizate in special prin concedieri, revizuirea bugetelor de investitii, controlul agresiv al fluxului de numerar, control managerial si raportari mai riguroase. Aceste masuri, desi prudente, nu vor produce castigurile previzionate de unele companii, deoarece, de multe ori, sunt aplicate "dupa ureche" si nu in urma unei analize serioase a structurii costurilor.
Desi stigmatizate de antreprenori, restructurarile trebuie sa faca parte din strategia oricarei companii si ar trebui efectuate atat in vremuri bune, cat si in vremuri dificile si nu doar ca o reactie la criza pietei. Atunci cand se ia in calcul un program de restructurare in momentul cand compania a ajuns deja in faza de criza de lichiditate, masurile ce se pot lua se diminueaza semnificativ.
Acum, la adapostul noii legi a insolventei, companiile romanesti pot alege varianta reorganizarii pentru a-si continua activitatea si a se insanatosi pe termen lung. Restructurarea unei companii nu trebuie perceputa ca un dezastru, ca ultimul pas inaintea falimentului sau a unei situatii de criza profunda. Acest proces poate aduce beneficii atat companiei care se va stabiliza si cel mai probabil isi va continua activitatea, cat si creditorilor care nu numai ca isi vor recupera creantele, dar isi vor pastra si clientul.
Indiferent daca restructurarea implica intreaga companie, doar structuri organizationale sau procese cheie, aceasta trebuie demarata cu o analiza obiectiva a pietei si pozitiei fata de competitie a companiei. Structura finantarii, bugetele, procesele cheie si alocarea resurselor de personal trebuie de asemenea supuse evaluarii imediate pentru identificarea cauzelor principale ale crizei si elaborarea unui set de masuri imediate menite sa stabilizeze compania. Orice companie aflata in criza sau instabilitate trebuie tratata precum un pacient adus in camera de garda: mai intai, acesta este stabilizat si abia apoi i se aplica tratamentul corespunzator.
Pentru ca rezultatele sa fie impartiale si sa aiba un impact maxim, se recomanda suportul unui consultant extern cu experienta care va avea ca singur obiectiv supravietuirea companiei, eliminand astfel influenta intereselor individuale din interior.
Dupa stablilizarea companiei, procesul de restructurare trebuie continuat cu elaborarea unui set de masuri complexe definite pe termen lung pentru asigurarea dezvoltarii si profitabilitatii viitoare a companiei: optimizarea structurii costurilor si veniturilor, managementul capitalului circulant si financiar, reorganizarea finantarii, proceselor si a structurii organizationale.
Nu exista o formula magica prin care se poate restructura o afacere si cu atat mai mult nu se face pocnind din degete (lucru pe care putini il inteleg in vreme de criza). O astfel de initiativa cere creativitate, imaginatie si capacitatea de a lua foarte rapid decizii soc pentru companie. Esential pentru toti cei implicati in acest proces este sa inteleaga ca reformarea metodelor traditionale si a modelul de business trebuie continuata si dupa stabilizare pentru a asigura insanatosirea deplina a companiei, asemeni pacientului adus la urgenta: daca acesta dupa ce a fost stabilizat iese pe usa spitalului si uita de indicatiile medicilor si de tratamentul prescris, in mod sigur la urmatoarea vizita in camera de garda (caci in mod sigur va exista urmatoarea) fie stabilizarea se va face mult mai greu, fie nu se va mai putea face nimic pentru el.
Hariton-Vasile Lutai este director executiv pentru Romania la firma de consultanta in management Droege & Comp., firma care a avut la nivel global in 2008 afaceri de peste 100 mil. euro.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
