Ca sa nu mai fie niciun dubiu pe umerii cui apasa datoria catre FMI, Guvernul si Banca Nationala s-au pus de acord ca a doua transa, in valoare de 1,9 miliarde de euro, va merge la buget pentru sustinerea salariilor de la stat.
Indulgenta FMI este explicabila si era de asteptat. Chiar daca oficialii romani sunt responsabili ca au scapat fraiele bugetului anul trecut si nu au reusit nici pana acum sa le prinda, socul prin care trece economia vine dinspre sectorul financiar occidental, in a carui centru se afla FMI.
Cand americanii merg cu un deficit bugetar de 13% din PIB, Franta cu 7% iar Marea Britanie cu 10% avand ca explicatie numai sustinerea colosilor bancari care s-au aflat in pericol sa scufunde economiile cu totul, FMI accepta multe care pareau de neacceptat.
Cand Wall Street Journal scrie ca Wall Street-ul ar trebui sa accepte ca bancile nu mai pot face profituri pe socoteala contribuabililor americani, se vede si ca multe lucruri care pareau de acceptat devin de neacceptat.
Nimeni nu apara mai dur interesele bancherilor americani decat cel mai vandut si cel mai puternic cotidian de business din lume, Wall Street Journal, in pagina de editoriale nesemnate, care exprima pozitia ziarului pe cele mai importante teme ale zilei.
Si totusi, joi, 6 august, in editorialul „The $100 Million Banker", Wall Street Journal scrie: „Este greu din punct de vedere politic sa restrangi capacitatea de a prelua risc a bancilor, ceea ce ar insemna limitarea profiturilor, din cauza opozitiei Wall Street-ului. Democratii de la Washington incearca in continuare sa permita ca bancile cele mai mari sa faca pariuri uriase cu garantia contribuabilului. Businessurile riscante si profitabile joaca un rol vital in economia americana, dar cazul Fannie Mae ar trebuie sa ne invete ca dezastrul pentru contribuabili este inevitabil cand castigurile private se obtin pe baza preluarii riscului de catre stat."
Plecand de la cazul traderului Andrew Hall de la Citibank, al carui bonus de 100 de milione de dolari a provocat dispute in presa americana, in conditiile in care banca a folosit bani de la stat pentru a ramane pe picioare, WSJ scrie ca traderul isi merita castigul, dar problema este ca acest castig a fost obtinut pe banii contribuabilului american.
Asa cum inclusiv Ziarul Financiar a mai scris, pana cand nu se va produce o schimbare majora in legislatia bancilor, in sensul splitarii activitatii de trading pe curs si actiuni de cea de credite si depozite, criza poate rabufni oricand.
Wall Street Journal afirma ca Citibank poate face pariuri uriase care se pot dovedi castigatoare, cum a fost cel al lui Andrew Hall, folosindu-se de parghia depozitelor populatiei, asigurate de stat.
Board-ul Citigroup este foarte satisfacut de profiturile aduse, dar in caz de pierdere, contribuabilul american va acoperi paguba, pentru ca Citigrup este „too big to fail". Astfel, mai scrie cotidianul american, pariurile pe valute, marfuri si dobanzi trebuie sa fie facute pe banii fiecaruia, nu pe banii contribuabililor.
„Putem vedea in acest caz, la o scara redusa, esenta dezbaterii privind reglementarea bancilor", mai scrie cotidianul american.
Pe celalalt mal al Atlanticului, o dezbatere similara s-a nascut in Franta, care a provocat chiar reactia presedintelui Nicolas Sarkozy, aflat in vacanta. Banca in cauza: BNP Parisbas, care a pus deoparte 1 miliard de euro pentru bonusuri, in conditiile in care a beneficiat de un ajutor de la stat de 10 miliarde de euro.
Ceea ce se intampla pe pietele externe, oricat de paradoxal ar fi, nu trebuie sa fie insa un alibi pentru administratia romaneasca. Este generata criza de pietele financiare externe, dar este amplificata puternic pe plan local de indecizia si ineficienta administratiei interne.
Dupa sapte luni de guvernare, premierul tot anunta dead-line-uri si reduceri de cheltuieli bugetare, dar cifrele il saboteaza de fiecare data. Probabil ca niciunul din guvernele anterioare nu ar fi avut un comportament mai bun. Guvernul Tariceanu a tinut cu dintii de putere si a acceptat umflarea nesustenabila a salariilor bugetarilor la presiunea PSD, iar pe ultima suta de metri s-a dovedit lipsit de responsabilitate, neajustand cheltuielile la scaderea veniturilor. Cat despre Guvernul Nastase, jumatate este in actualul guvern, deci si-a dovedit capacitatea.
Sa pleci la drum bazandu-se pe o crestere a veniturilor bugetare de 18% an la an, in conditiile in care, incepand din octombrie, scaderea era de 10%, apoi de 15%, asa cum a facut actualul guvern, a fost ca o injectie in vena pentru un drogat - pur si simplu o fuga de realitate platita scump acum.
Sa dublezi datoria publica in doar sapte luni, pentru ca nu esti in stare sa identifici si sa astupi gaurile, desi vorbesti despre ele - cum a fost cazul premierului Emil Boc care a dat exemplul soferului de agentie guvernamentala cu un salariu de 1.000 de euro net pe luna, la jumatatea unui ministru - este aiuritor. O teava sparta - asta e imaginea actualului guvern.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
