Posibila pierdere de catre "dreapta" a alegerilor din Bucuresti, asa cum arata sondajele de opinie in acest moment, s-ar putea datora celui mai important fenomen social local in ultimii ani: mutarea alegatorilor cu venituri medii si mari, traditional liberali, in afara spatiului administrativ al Capitalei.
Majoritatea comentatorilor mass-media au mers in aceasta saptamana, dupa aparitia primelor date privind intentiile de vot, pe ideea ca bucurestenii sunt atrasi de un candidat independent. Este greu de presupus insa ca Sorin Oprescu, membru PSD de foarte mult timp, sa se fi pozitionat atat de repede in mintea alegatorilor ca atare.
Alta ar putea fi explicatia. Dreapta pierde voturi pentru ca electoratul sau traditional s-a mutat in ultimii patru ani de la bloc la casa in Pipera, Otopeni, Mogosoaia sau in celelalte 17 comune care inconjoara Bucurestiul.
Administrativ, acesti oameni platesc impozite si voteaza in judetul Ilfov, deci nu mai sunt bucuresteni, desi probabil ca sunt cei mai activi consumatori de marci de top sau de servicii - nucleul oamenilor care castiga peste medie in Romania. Astfel, chiar politica de incurajare a clasei de mijloc prin reducerea impozitelor, care a atras investitori, a creat locuri de munca cu salarii mari si a impulsionat afacerile micilor intreprinzatori este "responsabila" de migratia din Bucuresti (administrativ vorbind) a oamenilor care sprijina in general politicile de dreapta.
Transformarile sociale si economice sunt in general putin luate in calcul cand se evalueaza intentiile de vot sau voturile. Dar una e Romania anului 1990, una e Romania anului 2000 si una Romania anului 2008.
Tot mai multi oameni intra in categorii de venit in care vad altfel si politica, si viata. In 2007, peste 300.000 de salariati castigau peste 1.000 de euro pe luna, conform Institutului National de Statistica, iar 40.000 dintre acestia peste 2.000 de euro pe luna. Probabil ca peste jumatate din fiecare grupa sunt in Bucuresti. In 2000, doar 41.000 de salariati castigau peste 750 de euro pe luna, care era atunci cea mai inalta categorie. Nu stim cati oameni s-au mutat in afara Capitalei (de fapt nu stim exact nici cati alegatori sunt in Bucuresti, dupa cum s-a vazut in cazul judiciar privind candidatura lui Sorin Oprescu la Primarie), dar la o evaluare empirica, ponderea lor in totalul voturilor este destul de mare.
La o populatie cu drept de vot in Capitala de circa 1.700.000, nu este mult sa evaluam la circa 170.000 numarul celor care s-au mutat in afara Bucurestiului in ultimii patru ani: cate 40.000 pe an (adica 20.000 de familii), este destul de probabil. Iar 10% din numarul de voturi conteaza.
O statistica relevanta poate fi numarul de masini inmatriculate in Ilfov fata de cele inmatriculate in Bucuresti in ultimii ani. Din datele puse la dispozitie pe internet de Ministerul de Interne rezulta ca in 2007 au fost inmatriculate 6.790 de masini in judetul Ilfov, fata de 165.769 de masini in Bucuresti, adica o pondere de 4,09%. Pe primele patru luni din acest an, raportul este de 4,3%, iar doar pe aprilie raportul este de 4,9%. Sigur, nu sunt diferente mari, dar conteaza tendinta. Ilfovul se bate de altfel cu Clujul sau Timisoara la numarul de inmatriculari pe tara, depasind Iasiul cu 30% sau Calarasiul de patru ori. Forta economica a Ilfovului este data chiar de cei care lucreaza in Bucuresti, dar ei nu vor putea decide iata viitorul Capitalei, ci al comunei Pipera, Popesti-Leordeni sau a orasului Buftea.
Dreapta ar putea fi "tradata" astfel de electoratul sau, asa cum PSD-ul a pierdut voturi ca urmare a plecarii in masa in anii 2003-2004 a romanilor la munca in strainatate dupa ridicarea vizelor pentru Uniunea Europeana. Sigur ca de fapt a fost mai mult ca o "recompensa" pentru anii pierduti 1990-1996, in care Vacaroiu si comp. au tinut economia sub obroc, investitiile straine si reforma in economie fiind zero.
Daca ceea ce am descris pana aici sunt mai mult sau mai putin niste presupuneri, cand privesti fenomenul la zeci de ani distanta impactul transformarilor din economie si societate in optiunile si jocul politic devine mult mai evident.
Astfel, de ce s-a ales "praful" de Partidul Conservator dupa Primul Razboi Mondial? De ce dintr-o data conservatorii, in majoritate proprietari de pamanturi, au disparut de pe scena politica, iar dupa 1921 puterea a fost disputata in primul rand intre taranisti si liberali, in conditiile in care inainte de razboi conservatorii erau cei in competitie cu liberalii? Simplu: pentru ca Regele Ferdinand a facut in 1921 marea improprietarire prin care au fost impartite doua treimi din mosiile de pe 100 ha taranilor care au luptat in razboi.
Recursul la statistici poate face cateodata mai multa lumina decat presupunerile ideologice.
Sorin Paslaru este redactor-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
