Presedintele Giorgio Napolitano (81 de ani) va incheia astazi consultarile cu politicienii italieni in legatura cu viitorul guvernului lui Romano Prodi (67 de ani) care a demisionat, miercuri, in urma votului negativ al Senatului italian pentru politica externa a Executivului.
Biroul presedintelui a anuntat ieri ca seful statului se va intalni cu liderii partidelor politice si ai grupurilor parlamentare, precum si cu fostii presedinti, "din cauza complexitatii" crizei declansate.
Romano Prodi si-a dat demisia din fruntea guvernului - antrenand caderea cabinetului - in fruntea caruia s-a aflat doar 281 de zile. Presedintele italian a acceptat demisia premierului, dar este de asteptat ca seful statului sa-i incredinteze demisionarului sarcina de a forma un nou guvern, din care nu va mai face parte ministrul de externe Massimo DeAlema. Criza actuala a fost cauzata de inabilitatea lui Romano Prodi de a-i convinge pe comunisti si pe alti radicali de stanga din coalitie sa ii acorde suportul pentru doua puncte cheie ale politicii externe si de securitate: sa mentina trupele italiene alaturi de contingentul NATO in Afganistan si decizia lui de a permite largirea unei baze militare americane in nord-estul Italiei, in Vicenta.
Demisia lui Prodi a ridicat temeri precum ca Italia s-ar intoarce la zilele guvernelor de scurta durata si ale paraliziei politice. Conform constitutiei italiene, in asemenea cazuri presedintele este responsabil pentru solutionarea crizei politice.
Biroul presedintelui Giorgio Napolitano a anuntat ieri ca seful statului se va intalni cu liderii partidelor politice si ai grupurilor parlamentare. Intalnirile lui Napolitano au inceput ieri cu presedintele Senatului, Franco Marini, si cu cel al Camerei Deputatilor, Fausto Bertinotti. Seria de consultari urmeaza sa se incheie astazi cu discutiile purtate cu fostul presedinte Carlo Azeglio Ciampi.
Coalitia de centru-stanga dispune de 157 de senatori, in timp ce numarul celor de centru-dreapta este 156. Lista completa mai include 2 senatori independenti si 7 senatori pe viata. 319 senatori, din care 318 votanti, erau prezenti pe 21 februarie in Senat. Cvorumul necesar era de 160. 158 au votat pentru motiunea guvernului, 136 impotriva si 24 s-au abtinut, in total fiind 160, pentru ca abtinerea in Senatul italian este echivalenta unui vot negativ. Prodi conta pe faptul ca celor 157 senatori de centru-stanga urma sa li se alature 3 senatori pe viata si 1 independent, ajungandu-se astfel la 161 de voturi teoretic favorabile motiunii. Dar majoritatea de centru-stanga a fost tradata de votul negativ a doi senatori comunisti (1 din partea PRC si 1 de la PDCI), precum si de votul presedintelui Franco Marini care, traditional, nu voteaza, astfel abtinerea lui fiint contabilizata la voturi contra.
Coalitia demisionarului Prodi, formata din 9 partide de centru-stanga, a venit la putere in primavara lui 2006. Romano Prodi l-a invins atunci pe Silvio Berlusconi, fostul premier de centru-dreapta, in cele mai stranse alegeri din istoria moderna a Italiei. Prodi, in varsta de 67 de ani, conducea pana ieri cel de-al 61-lea guvern din 1945. Dupa alegerile scandaloasele din aprilie trecut, noul prim-ministru de atunci s-a bucurat de o scurta luna de miere, dar popularitatea lui a inceput sa scada continuu atunci cand el a incercat ajustarea bugetului deficitar pe 2007 pentru a aduce economia italiana in rand cu cerintele UE.
In ciuda discordiei relative care domnea in coalitia sa, demisia lui Prodi de miercuri a fost surprinzatoare. Votul din Senat, in prima instanta un simplu vot pentru sprijinul unei motiuni de politica externa si de securitate, a fost transformat de catre fostul ministru al afacerilor externe, Massimo DeAlema, intr-un test de putere si stabilitate pentru executiv, dandu-i astfel lui Prodi putine sanse de supravietuire. Demisia de miercuri a fost un adevarat deja-vu pentru Prodi. Precendenta sa aflare la putere in 1996-1997 se terminase la fel de lamentabil. Atunci guvernul Prodi pierduse votul de incredere in urma retragerii sprijinului politic de catre aceiasi aliati comunisti. Prodi demisiona dupa 28 de luni de guvernare. Interesant este faptul ca cel care ii urmase lui Prodi in fotoliul de prim-ministru in 1997 a fost nimeni altul decat Massimo DeAlema, cel care devine astfel primul premier comunist al Italiei.
Exista trei principale scenarii posibile de iesire din actuala criza. Primul si cel mai probabil: daca Napolitano gaseste destul sprijin pentru Prodi in randurile partidelor de centru-stanga, el ar putea sa ii incredinteze celui din urma fie sa formeze un nou guvern, fie sa mearga in parlament cu actualul cabinet pentru un vot de incredere, la fel cum se intamplase in octombrie 1997. O victorie i-ar permite lui Prodi pastrarea fotoliului de prim-ministru. Cel de-al doilea scenariu: daca sprijinul pentru Prodi nu este destul de puternic, Napolitano ar putea cere altcuiva, cel mai posibil ministrului afacerilor interne Giuliano Amato, sa formeze un guvern de experti cu suport politic variat. In fine, cel de-al treilea scenariu: daca niciuna din aceste solutii nu este aplicata, atunci presedintele italian va fi fortat sa dizolve Parlamentul si sa organizeze alegeri anticipate, chiar daca aceasta decizie pare destul de improbabila acum.
Analistii politici sustin ca orice nou guvern Prodi ar fi extrem de slab si vulnerabil datorita disputelor dintre aliatii sai ale caror dezacorduri variaza de la misiunile militare ale Italiei in lume pana la drepturile homosexualilor.
Scurta viata zbuciumata a guvernului Prodi11 aprilie: coalitia de stanga condusa de Romano Prodi - care regrupeaza partidul comunist si formatiuni mici atat de centru stanga, cat si de extrema-stanga - castiga alegerile in fata coalitie de centru-dreapta conduse de Silvio Berlusconi.
23 mai: Guvernul obtine votul de incredere in Parlament.
26 mai: Prodi anunta retragerea trupelor italiene din Irak, operatiune incheiata la 1 decembrie.
25 iulie: Guvernul obtine votul de incredere in privinta proiectului de buget pe 2006 si a masurilor de liberalizare a economiei.
27 iulie: Coalitia obtine un nou vot de incredere privind mentinerea trupelor italiene in Afganistan
2 decembrie: circa un milion de manifestanti protesteaza la Roma fata de proiectul de buget, la apelul liderului opozitiei, Silvio Berlusconi.
11 ianuarie 2007: reuniune a guvernului si a liderilor principalelor partide ale Uniunii de stanga pentru sistarea reformelor economice si sociale si aplanarea divergentelor din cadrul majoritatii.
1 februarie: opozitia de dreapta pune formatiunile de centru-stanga in minoritate in Senat cu ocazia unui vot simbolic in privinta extinderii unei baze militare americane la Vicenza, proiect refuzat de stanga radicala.
17 februarie: 80.000 de persoane manifesteaza impotriva extinderii bazei de la Vicenza dupa ce guvernul Prodi aproba aceasta masura.
21 februarie: Guvernul nu reuseste sa obtina majoritatea in Senat in privinta politicii externe. Prodi isi prezinta demisia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
