Partenerul companiei Boston Consulting Group spune că beneficiile salariale, de la un anumit nivel, sunt standard, în contextul unei pieţe semiglobale. „În general nu sunt salarii aberante în România faţă de cât ar trebui plătiţi; e un nivel rezonabil.” Astfel, nu remuneraţia este factorul ce îi atrage pe executivii expaţi la România. „În România oamenii sunt prietenoşi, foarte talentaţi; prin urmare, ai o echipă foarte bună, eşti bine primit spre deosebire de alte ţări, unde mai degrabă eşti blocat, nu ai conexiuni sociale, aici e un mediu foarte plăcut. Eşti în Europa, poţi să mergi oriunde, spre deosebire de America de Sud, unde sunt chiar riscuri personale, legate de violenţele de acolo, sau în Asia, departe de Europa şi unde sunt probleme de limbă. În plus, preferă să vină într-o piaţă care creşte decât într-una unde lucrurile sunt aşezate”, constată partenerul de la Boston Consulting Group.
„Sunt diverse lucruri care îi pot atrage pe străini aici, dar şi necesitatea unui mandat intermediar este o realitate (ţine de planurile de carieră)”, sesizează şi Sorin Roibu. Atractivitatea României a crescut odată cu feedbackul pozitiv despre cultura locală sau oportunităţile de creştere al comunităţii de expaţi. „În timp, ei au fost buni ambasadori ai României, mai buni decât cei îndreptăţiţi pentru asta. Aşa că o ofertă de preluare a conducerii unei companii din România sună de cele mai multe ori oportun. Managerii de eşalon doi, care preiau conducerea companiei locale, sunt atraşi mai ales de perspectiva de dezvoltare profesională, potrivit Elenei Antoneac. „Pe lângă provocarea profesională, putem vorbi şi despre imaginea pozitivă pe care România o are la nivel de UE. Este o ţară sigură, care le oferă un standard de viaţă ridicat”, sesizează ea. Beneficiile din pachet, pentru expatriat şi familia acestuia, coroborate cu perspectiva de dezvoltare profesională, îi motivează să accepte misiuni în România.
„Femeile sunt frumoase, legislaţia de aici nu este atât de restrictivă ca în alte locuri, românii vorbesc limbi străine mult mai bine ca alte popoare din Europa Centrală şi de Est, Bucureştiul are viaţă de noapte. Expatriaţii se încetăţenesc aici fiindcă le este atât de bine, cum nu le va fi nicăieri altundeva unde îi va trimite corporaţia, în altă parte”, conchide Radu Furnică.
Cum sună preluarea unui mandat de conducere a unei companii în România?
„L-am întâlnit pe Fredrik Ragmark, CEO-ul grupului Medicover din Londra, la începutul lui 2015. El mi-a povestit despre proiectele Medicover din Europa Centrală şi de Est. Căuta pe cineva pentru a conduce Medicover în România. Am fost invitat în Bucureşti pentru câteva zile pentru a cunoaşte echipa şi a vizita facilităţile medicale”, descrie şi Adrian Peake, britanicul ce conduce activităţile Medicover în România, modul în care a hotărât să preia acest rol, în urmă cu aproximativ trei ani.
El are o experienţă internaţională de peste 25 de ani în FMCG şi în sectorul sănătăţii şi a avut funcţii de management în companii precum Coca-Cola, Unilever, Associated British Foods, BMI Healthcare şi Circle Health. Cunoştinţele generale despre România ale directorului Medicover la momentul ofertei de preluare a acestei funcţii erau conectate la acel moment doar cu pasiunea sa pentru sport şi domeniul în care lucrează: „Îl urmărisem pe Gheorghe Hagi şi eram fascinat de evoluţia Nadiei Comăneci la Olimpiada din Moscova. Eram familiarizat şi cu calitatea medicilor şi a asistentelor din România, fiindcă făcusem recrutări în sistemul de sănătate când lucram în Regatul Unit.” Odată ajuns aici, spune că primul lucru care l-a impresionat a fost prietenia arătată de oameni şi cât de repede echipa din Medicover a acceptat un străin ca lider. Totodată, spune că s-a îndrăgostit de ţară, pe care o explorează în timpul liber; îi plac deopotrivă mâncarea şi vinurile locale.
Din perspectiva de business, este impresionat de previziunile de creştere economică pentru următorii câţiva ani. „Zonele care trebuie vizate sunt infrastructura şi stabilitatea politică. Stabilitatea va ajuta România să implementeze îmbunătăţirile pe care cetăţenii din România le merită.” Per ansamblu, spune că părerea sa despre România a rămas neschimbată. „Am fost entuziasmat în prima zi când am ajuns aici şi, aproape trei ani mai târziu, am aceeaşi stare. Mai avem multe de realizat ca ţară şi sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem. Să fiu parte din această schimbare este ceea ce mă motivează să rămân în România şi să contribui la bunăstarea acesteia în cel mai bun mod care îmi stă cu putinţă.”
Pentru Harry Meintassis, managing partner al companiei de executive search Korn Ferry Hay Group, decizia de a veni în România i-a aparţinut, fără să fi primit vreo ofertă de relocare din partea unei companii. „Pentru mine era o oportunitate unică să fac parte din călătoria transformaţională (din punct de vedere socio-economic, cultural) prin care ţara trecea”, descrie el modul în care privea ţara în momentul în care a decis să lanseze operaţiunile Hay Group în România, în 2006. El enumeră lucrurile care l-au motivat să ia o astfel de decizie: provocarea şi potenţialul de creştere al unei pieţe emergente, dar şi al unei societăţi aflate sub transformare (din punctul de vedere al normelor, practicilor, ambiţiilor etc.).
Totodată, fiindcă activitatea lui se concentrează pe resursele umane, spune că a simţit că poate să construiască „ceva mai mare decât mine însumi”, care ar fi putut ajuta organizaţiile şi pe liderii lor să cunoască noi orizonturi. Un alt motiv se leagă de atmosfera pozitivă şi dorinţa oamenilor de a învăţa şi de a creşte. „M-am simţit mereu ca acasă aici. Oamenii au fost extrem de buni şi de săritori. Am simţit că acest loc este pregătit de schimbare, nu are inerţia pe care cineva ar putea-o întâlni în pieţe mai mature”, descrie el impresia de la început. Iar de-a lungul celor mai bine de zece ani petrecuţi aici, spune că a asistat la o evoluţie. „România şi Bucureştiul, locul în care trăiesc, au evoluat foarte mult. Avansuri economice rapide, creşteri ale standardelor de viaţă, aplicarea celor mai bune practici în materie de business, tehnologie şi sofisticare. Văd că piaţa creşte în continuare şi cred că investiţiile în capitalul uman şi leadership ar trebui accelerate – sunt în urmă prin comparaţie cu investiţiile în tehnologie, spre exemplu.”
Javier Garcia del Valle, CEO-ul operatorului turistic Happy Tour, este unul dintre cele mai relevante exemple de adaptabilitate a expaţilor din România. „Pe 1 martie anul acesta se împlinesc nouă ani de când locuiesc în România”, rememorează el cu exactitate momentul sosirii la conducerea Happy Tour. „România nu era pe harta mea, văzusem evenimentele din 1989 la TV şi am fost şocat să văd ceea ce se întâmplă aici. Nu mi-am imaginat că într-o zi aş putea să ajung să trăiesc aici, dar aşa e viaţa – atunci când a venit această oportunitate, am profitat de ea, sunt unul dintre cei care cred că oportunitatea vine o singură dată.” Spune că, atunci, două au fost motivele care au determinat să facă acest pas: „Unul dintre ele a fost că mi s-a cerut, al doilea motiv a fost că, atunci când i-am spus soţiei mele că mi s-a făcut o ofertă de a mă muta în România, am avut susţinerea ei.” Mărturiseşte că la vremea aceea nu avea conturată o părere despre România – aceasta înclina mai degrabă spre una nefavorabilă, ca urmare a ştirilor despre românii migranţi din Spania.
Înainte să preia rolul, a petrecut mult timp lucrând în Maroc, în Portugalia, Statele Unite, China, a văzut o sumedenie de ţări, însă consideră că aici se află acasă. După zece ani petrecuţi aici, constată că „ţara are o capacitate incredibilă să-şi revină peste noapte” şi că „a evoluat din 2008 până acum mult - s-a schimbat, dar nu la viteza care ar fi trebuit să se schimbe. După aproape 10 ani, aşteptam mult mai multe schimbări”. În opinia sa, România este în continuare o ţară care îi primeşte foarte bine pe expaţi, în care este uşor să trăieşti – este probabil una dintre cele mai bune ţări în care un expat poate să fie mutat. "Sunt foarte fericit aici.”
Legat de faptul că în continuare cele mai mari companii de pe piaţa locală sunt conduse de străini, Del Valle constată că în niciun caz nu este vorba despre o chestiune care ţine de experienţă. „În mod cert aveţi experienţa necesară pentru a conduce mari companii; în multe cazuri e vorba despre lipsa cunoştinţelor, a informaţiilor de la sediile centrale referitoare la ţară. Ei preferă să aibă expaţi care sunt mai similari în ceea ce priveşte mentalităţile lor, nu e vorba despre lipsa cunoştinţelor din România”, explică el.
Expaţi din Carpaţi
De altfel, Javier Garcia del Valle oferă ca argumente legate de competenţele românilor manageri, exemplele unor români aflaţi la conducerea unor mari firme din lume, cum ar fi CEO‑ul Air Canada sau români care conduc departamentul de inginerie al Audi. „Nu e vorba despre lipsa de cunoştinţe, ci despre politici interne; se întâmplă ca un străin să conducă o subsidiară din România iar un altul subsidiara aceleiaşi companii din Japonia.” În plus, faptul că trăim într-o lume din ce în ce mai globală încurajează un astfel de parcurs. „Am aceleaşi drepturi în România, pe care tu le ai în Spania, suntem amândoi cetăţeni ai UE. Trebuie să începem să ne schimbăm mentalitatea, copiii noştri nu vor mai avea această problemă. Noi ne percem în continuare drept român sau spaniol, dar ei ne vor percepe doar ca europeni.”
O lipsă a competenţelor managerilor români a fost scoasă din discuţie de toţi specialiştii consultaţi în vederea realizării acestui material, iar argumentul adus de majoritatea dintre ei au fost rezultatele excepţionale ale executivilor români care au preluat roluri peste hotare.
Sunt, potrivit lui Radu Furnică, peste 1.000 de astfel de exemple de executivi care au fost promovaţi de la nivel de management din România în alte ţări. „Paradoxal, ei ajung la niveluri atât de înalte încât nu se mai pot întoarce pe funcţii de conducere aici, mişcarea ar fi ca o retrogradare.” Parcursul profesional al unora dintre ei au fost descrise în articole anterioare ale Business Magazin – spre exemplu, povestea lui Călin Drăgan, cel mai puternic manager român din întreaga lume, care a preluat anul trecut funcţia de director regional peste ţările ASEAN (ţările din Asia de Sud-Est, în total zece state) şi din Orientul Mijlociu pentru gigantul Coca-Cola, potrivit datelor publice, ori al Severinei Pascu, care a evoluat la conducerea operaţiunilor regionale ale grupului de telecomunicaţii Liberty Global.
