„Ultima decadă a fost caracterizată de o relaţie tensionată între autorităţile fiscale şi contribuabil, iar acest lucru trebuie să se schimbe. Am observat că ANAF aplică interpretări tehnice neunitare. Totuşi, văd o deschidere a autorităţilor spre public, ANAF are pagină de Facebook, iar corespondenţa pe e-mail pentru clarificări funcţionează. E crucial ca ANAF să se digitalizeze şi să se modernizeze, altfel nu vom putea merge mai departe“, spune Alina Timofti.
În opinia partenerului de la NNDKP, viitorul va aduce o serie de schimbări pe această zonă, inclusiv în direcţia conformării voluntare. „Asteptarea noastră vizavi de ANAF este că nu vom vedea agresivitate crescută în perioada următoare. Vedem mugurii unei altfel de abordări.“
Un exemplu de schimbare necesară este vizibilă pe zona de tranzacţii, care generează încă numeroase dispute, din lipsă de comunicare între companii şi Fisc. „Clarificările cu ANAF pe aspect din tranzacţie ar trebui să se poată face înainte de finalizarea unor contracte, împreună cu un ofiţer de cont, astfel încât peste cinci ani, când Fiscul vine în control sau finalizează un audit, compania să nu rişte penalizări în urma unor interpretări diferite“, a adăugat Alina Timofti. Nevoia de reformă a ANAF este susţinută şi de datele statistice, care arată că în România 1,1% dintre companii acoperă 43% din sumele totale colectate din taxe şi impozite, iar extinzând la 6% din firme procentul ajunge la 60% din contribuţiile totale la buget.
În acest context, inspecţiile fiscale ajung să cumuleze 2 miliarde de euro pe an, din care 50% nu trec testul contestaţiilor şi al instanţelor, precizează Marius Ionescu, tax partener şi coordonator la NNDKP Consultanţă Fiscală. „Contribuabilul depune o declaraţie succintă, ANAF o interpretează şi aşa se ajunge la litigii. Lucrurile ar sta altfel dacă s-ar depune un dosar complet, ca în alte ţări. Acest gen de reforme a fost implementat în alte ţări, trebuie doar să luăm modelul şi să il implementăm . Iar sumele colectate de stat ar fi mai mari.“
Partenerul NNDKP aminteşte că în 2006 România era în boom bugetar, iar relaţia dintre contribuabili şi Fisc era foarte comodă, pentru ca ulterior, în criză, lucrurile să se schimbe şi să se ajungă la multe derapaje. „Acum suntem într-o perioadă de acalmie. Soluţia este fie reformăm ANAF acum, fie ajungem iar într-o relaţie tensionată. Gradul de colectare a taxelor este la 30-31%, foarte jos. Ar trebui să ajungem la 44%. Aici trebuie lucrat, să strângem banii corect.“
O soluţie ar fi introducerea conformării voluntare, un sistem care presupune dialogul permanent între ANAF şi companii, inclusiv prin varianta unui ofiţer de cont la FIsc.
„Companiile vor să se conformeze voluntar, cel puţin la nivelul marilor contribuabil. Asta înseamnă sprijin acordat de Fisc pentru ca contribuabilul să înţeleagă sarcina fiscală pe care o are şi să o plătească“, a adăugat Marius Ionescu.
Un alt motiv de nemulţumire din partea avocaţilor şi a consultanţilor este faptul că, în continuare, în acţiunile ANAF focusul rămâne pe documente justificative, fără o analiză de context, aşa cum se întâmplă la nivel european, şi în lipsa căreia înţelegerea unor cazuri este dificilă şi poate duce la interpretări eronate.
Pe de altă parte, participanţii la conferinţă au subliniat schimbările pozitive apărute la nivelul instanţelor de judecată, odată cu crearea secţiilor speciale pe litigii fiscale şi cu specializarea judecătorilor.
„Suntem pe un trend pozitiv privind rezolvarea litigiilor fiscale. Acum 10 ani era şi o necunoaştere a cadrului legislativ, dar acum, prin secţii speciale, prin specializarea judecătorilor şi suportul avocaţilor, se asigură o rezolvare corectă a acestor litigii“, a menţionat Emil Bivolaru, partener la NNDKP, Departamentul Litigii.
România a trecut din 2004 printr-un proces legislativ intens pe zona fiscală, existând inclusiv în acest an o modificare a legii contenciosului administrativ care ajută acest sector. „Organizarea unor tribunale speciale a fost o dorinţă greu de realizat în prezent. Dar în Bucureşti există două secţii speciale, care încearcă să asigure plusvaloare în actul de justiţie prin specializarea judecătorilor“, a adăugat Emil Bivolaru.
Dincolo de schimbări şi reforme, situaţia României nu poate fi analizată în afara contextului european, unde se discută în prezent o serie de noi directive pe zona de fiscalitate, aplicabile în scurt timp şi pe plan local.
„Vom fi în situaţia de a judeca după aceleaşi reguli europene, nu vom mai putea stabili un avantaj competitiv prin legislaţia locală pentru companii din România“, a concluzionat Adrian Luca, managing partner la TPS.
Andrei Rădulescu (foto jos), director analiză macroeconomică Banca Transilvania
♦ Dacă nu se vor implementa reforme, economia va merge anul viitor sub potenţial, care e undeva la 4%. În acest an am crescut mult bazat pe stocuri, consumul privat se temperează, la fel ca şi exporturile, având în vedere situaţia din zona euro, dar şi globală. Economia mondială este într-un proces de decelerare, se vede volatilitate pe pieţele internaţionale.
♦ În România, PIB pe locuitor raportat la puterea de cumpărare este la 60% anul trecut, dublu faţă de anii ‘90, dar împărţim un PIB mai mare la o populaţie mai mică.
♦ Avem un deficit de cont curent de 3-4%, mult sub nivelul din anii 2005-2007, când ajunsese şi la 10%, plus aveam o dependenţă mult mai redusă faţă de finanţarea externă. Există un exces de lichiditate pe plan intern, dar aceşti bani nu circulă.
♦ Estimăm o creştere PIB de 3,9% în acest an, de la 7,3% anul trecut, mai ales pe fondul normalizării dinamicii consumului şi al dinamicii foarte slabe a investiţiilor productive.
♦ Nu putem avea dezvoltare durabilă fără investiţii productive, care aduc valoare adăugată pe termen mediu şi lung (3,6% în 2018 vs 4,7% în 2019, 3,1% în 2019).
♦ Inflaţia o vedem la 4,1% în 2018, faţă de 1,1% anul trecut, şi 3% în 2019.
♦ Rata de dobândă la 10 ani este pe un trend ascendent, un barometru pentru costul de finanţare din economie: 4,7% în 2018 şi 5,5% în 2019, de la 3,9% în 2017. Costul de finanţare pe lei va creşte în România.
♦ Nu poţi să ai dezvoltare a economiei cu salarii foarte mici dacă nu investeşti în capital uman. Dar nu poţi să ai o creştere uniform de salarii fără să ţii cont de productivitate, iar aici principala provocare este reforma administraţiei publice, care este supraaglomerată.
♦ Creşterea salariului real va fi sub 5% anul viitor, iar în 2020, 2,5%. Rata şomajului va fi undeva la 4,5% anul viitor, un pic peste 2018 (4,3%).
♦ Cursul este pe un trend de depreciere, la 4,7 lei/euro anul viitor. Treptat populaţia va deveni mai prudentă, rata de economisire este la maxime istorice, la 12%.
♦ Dacă costul finanţării creşte la 6%, datoria publică se acumulează doar din ratele de dobândă.
♦ Nu există reguli de prevenire a litigiilor si aproape toate litigiile cu Fiscul ajung în instanţă. În vest relaţia este altfel, Fiscul vede contribuabilul ca pe un client. Noi suntem în paradigma veche, de acţiune reactivă, în care Fiscul stă de o parte şi contribuabilul de altă parte şi se întâlnesc în instanţă. S-au făcut paşi de schimbare şi sper să vedem un ANAF modern în viitor.
♦ În 2006, România era în boom bugetar, iar relaţia era foarte comodă cu Fiscul. În criză însă lucrurile s-au schimbat şi s-a ajuns la multe derapaje.
♦ Acum suntem într-o perioadă de acalmie. Soluţia este fie reformăm ANAF acum, fie ajungem iar într-o relaţie tensionată.
♦ Gradul de colectare a taxelor este la 30-31%, foarte jos. Ar trebui să ajungem la 44%, media europeană.
♦ Companiile vor să se conformeze voluntar, cel puţin la nivelul marilor contribuabili. Asta înseamnă sprijin acordat de Fisc pentru ca un contribuabill să inteleagă sarcina fiscală pe care o are şi să o plătească. Se poate face printr-un ofiţer de cont la ANAF, programe stricte, cum este cel al OECD. Conformarea voluntară înseamnă dialog continuu cu contribuabiii, mai ales cu cei mari.
♦ Inspecţiile fiscale cumulează 2 mld. euro pe an, din care 50% nu trec testul contestaţiilor şi al instanţelor. Contribuabilul depune o declaraţie succintă, ANAF o interpretează şi aşa se ajunge la litigii. Lucrurile ar sta altfel dacă s-ar depune un dosar complet, ca în alte ţări. Acest gen de reforme a fost implementat în alte ţări, trebuie doar să luăm mdelul şi să il implementăm. Iar sumele colectate de stat ar fi mai mari.
♦ Trenduri în inspecţia fiscală în ultima decadă: TVA impusă dezvoltatorilor imobiliari persoane fizice, taxarea PFA, şoferi TIR, serviciile intragrup, livrările intracomunitare pe motiv de documentaţie, preţuri de transfer, TVA (lipsă documentaţie, achiziţii de la inactivi), pierderi tehnologice şi de inventar, zona de antifraudă. Fiscul a atacat mult forma documentelor în ultimii ani.
Alina Timofti, tax partner şi coordonator NNDKP Consultanţă Fiscală
♦ În România, doar 1,1% din companii produc 70% din cifra de afaceri din economie şi 43% din taxele şi impozitele plătite statului. Suntem deviaţi faţă de media europeană. 6% din companii plătesc 60% din contribuţiile la buget.
♦ Asteptarea noastră vizavi de ANAF este că nu vom vedea agresivitate crescută în perioada următoare. Vedem mugurii unei altfel de abordări.
♦ Veniturile bugetare sunt 31-32% din PIB în ultimii 10 ani, media UE fiind 40-45%. Spaţiul de colectare este semnificativ. Rămânem pe ultimul loc în UE la deficitul de colectare de TVA, un pic mai bine decât anii trecuţi.
♦ În România se taxează cu precădere munca şi consumul.
♦ Codul fiscal a fost modificat de 113 ori în ultimii 10 ani, greu de acomodat. În 2015 a fost rescris integral, ceea ce a fost de mare ajutor pentru noi.
♦ Ultima decadă a fost caracterizată de o relaţie tensionată între autorităţi fiscale şi contribuabil, iar acest lucru trebuie să se schimbe. Am observat că ANAF aplică interpretări tehnice neunitare.
♦ E crucial ca ANAF să se digitalizeze şi să se modernizeze, altfel nu vom putea merge mai departe.
♦ Ne aşteptăm să vedem schimbări, să mergem spre conformarea voluntară.
Emil Bivolaru, partener, NNDKP, Departament Litigii
♦ Cred că trendul general este pozitiv în economie. Tendinţele din ultimii ani vor aduce pe 5-10 ani modificări semnificative, inclusiv în România.
♦ Un proces fiscal durează în medie cam 3 ani. Dar poate urca la 5 ani chiar mai mult în anumite situaţii.
♦ Organizarea instanţelor de judecată s-a îmbunătăţit în ultimii ani şi modalitatea de rezolvare a litigiilor. A existat un intens proces legislativ în zona fiscală din 2004.
♦ Organizarea unor tribunale speciale a fost o dorinţă greu de realizat în prezent. În Bucureşti există două secţii speciale, care incearcă să asigure plusvaloare în actul de justiţie prin specializarea judecătorilor.
♦ Orice reorganizare necesită timp, nimeni nu se aşteaptă la modificări radicale în 2-3 ani. Suntem pe un trend pozitiv privind rezolvarea litigiilor fiscale. Acum 10 ani era şi o necunoaştere a cadrului legislativ, dar acum, prin secţii speciale, prin specializarea judecătorilor şi suportul avocaţilor, se asigură o rezolvare corectă a acestor litigii.
♦ Dorinţa de a creşte gradul de colectare a Fiscului duce uneori la greşeli de abordare.
♦ Soluţia ar fi folosirea procedurii de mediere, un fel de arbitraj, care aduce autoritatea fiscală şi contribuabilul în faţa unui organism specializat, unde consultanţi specializaţi pot rezolva probleme de fiscalitate mult mai rapid. Jumătate din litigii ar ajunge probabil tot în instanţe, dar soluţiile prelitigioase ar fi benefice societăţii şi statului.
Siviu Bădescu, partener NNDKP Consultanţă Fiscală
♦ OECD-BEPS introduce o secţiune separată pentru serviciile intragrup cu valoare adăugată scăzută, cum ar fi cele de suport, administrative, şi propune o procedură simplificată pentru aceste servicii şi alocarea unei marje de profit de 5%. Este o procedură opţională de justificare a serviciilor intragrup de valoare mică.
♦ La ANAF s-a schimbat paradigma, de la lipsa dovedirii prestării efective a serviciilor la lipsa dovedirii necesităţii şi a oportunităţii serviciilor. Acest lucru e mai greu de dovedit cu documente.
♦ S-a schimbat partea de constatări, argumentaţiile din rapoartele de inspecţii fiscală. Acum 10 ani ele erau sumare, sub formă de concluzii, iar în prezent rapoartele au şi 20-30 pagini în care ANAF explică de ce documentele nu justifică prestarea serviciilor intragrup.
♦ Acţiunile ANAF nu s-au schimbat la nivelul abordării formale, rămâne focusul pe documente justificative, fără a analiza contextul, tipul societăţii respective. OECD spune că trebuie să te uiţi la context, la business şi să judeci necesitatea în funcţie de aceste lucruri.
♦ În instanţă se dau şi soluţii favorabile şi nefavorabile, în funcţie de caz, iar un lucru important este expertiza judiciară. Judecătorii se uită la substanţă, la context, la scopul achiziţiei, la jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie pe TVA.
Adina Vizoli-Alexandru, partener NNDKP Consultanţă Fiscală
♦ Autorităţile se uită la achiziţii intracomunitare fără să se analizeze scopul, contextul lor. Este o scoatere artificială din context. Curtea Europeană de Justiţie se uită dacă achiziţiile sunt folosite cu un scop economic, ceea ce dă drept de deducere a TVA.
♦ Justificarea scutirii de TVA la livrările intracomunitare: această speţă a apărut după aderarea la UE. Analiza se bazează pe forma documentelor de transport sau pe validitatea codului de TVA atribuit beneficiarului în alt stat membru. Abordarea a fost strict formală şi de multe ori eronată, bazată pe CMR. Era vorba de o lipsă de experienţă iniţial, dar ea se perpetuează şi acum uneori. În nicio situaţie în care s-a respins scutirea de TVA beneficiarul nu a declarat că nu a primit marfa.
♦ Justificarea dreptului de a deduce TVA pentru achiziţii de bunuri considerate fictive: deductibilitatea TVA a fost respinsă atunci când s-au descoperit nereguli pe lanţul de distribuţie, achiziţiile fiind considerate fictive, deşi livrările ulterioare a bunurilor au fost considerate reale. Uneori s-a imputat că aceste nereguli existau la furnizor. Contestaţiile au fost preponderent respinse, iar deciziile de impunere s-au soluţionat favorabil. În toate cazurile, ANAF nu a analizat realitatea livrărilor, ei motivând că nu se uită la vânzări.
Marius Ezer, partener NNDKP
♦ Pe zona de evaziune fiscală, instanţele pun accent pe constatările unui expert fiscal. Dar rezultatul expertizei nu dictează soluţia în instanţă.
♦ Pe evaziune fiscală am văzut o evoluţie calitativă şi cantitativă a activităţii autorităţlor fiscale, şi de la ANAF, şi de la Direcţia Antifraudă.
♦ Calitativ, am observat că gradul de analiză din partea inspectorilor fiscali a crescut. Specialiştii încearcă să înţeleagă activităţile. Vedem şi colaborare internă, între instituţii, cât şi internaţional, la tranzacţii internaţionale.
♦ Situaţii care pot duce la cercetări penale: la servicii de management se cere documentaţie aproape exhaustivă, la aplicarea marjelor preţurilor de transfer.
♦ Nu avem jaloane clare ca să ne dăm seama dacă este sau nu caz de evaziune. Este mult subiectivism. În trecut, când era o suspiciune apărea şi un sechestru, fără un motiv legitim.
♦ Răspunderea managementului este foarte importantă şi se răsfrânge asupra persoanelor implicate. În unele cazuri datele din contabilitate erau corecte, dar declararea lor nu. Pe lângă răspunderea penală, avem şi cea civilă şi uneori societăţile au fost nevoite să intre în insolvenţă.
Adrian Luca, managing partner, TPS
♦ Nicio companie nu ştie cum va fi impactată de „meniul” fiscal european. Unele îşi vor permite, altele nu. Întrebările clasice sunt: unde se taxează, cât şi cum, puse pe modele de afaceri actuale.
♦ Directiva DAC6, cu termen de transpunere în legislaţia naţională până la 31 decembrie 2019, cere tansparenţă fiscal deplină pentru tranzaţii cross-border şi obligativitatea raportării de către intermediari (avocaţi, contabili, consultanţi) a aranjamentelor fiscale care pot produce un beneficiu fiscal. Nimeni nu ştie cum se va implementa această directivă. Dacă intermediarul fiscal nu raportează, obligativitatea revine contribuabilului.
♦ Directiva CC©TB - baza fiscală comună de impozitare, urmează să fie votată în Consiliul European. Presupune implementarea regulilor fiscale la nivelul UE, inclusiv profiturile consolidate ale unui grup. Termenul de transpunere e ianuarie 2020. Impactul e uşor nefavorabil companiilor cu valoare adăugată mică, din calculele noastre. Toată lumea va calcula impozitul pe profit printr-o legislaţie comună europeană.
♦ Vom fi în situaţia de a judeca după aceleaşi reguli europene, nu vom mai putea stabili un avantaj competitiv prin legislaţia locală pentru companii din România.
