Polonia a luat iniţiativa în rezolvarea crizei politice şi sociale din Ucraina, însă România a preferat să stea pe tuşă, iar acum Varşovia este văzută ca o forţă diplomatică europeană de talia Berlinului sau Parisului şi şi-a asigurat probabil un statut preferenţial în viitoarele relaţii economice cu statul vecin şi un spaţiu de manevră în care să stopeze ofensiva influenţei Rusiei către graniţele poloneze.
„Sikorski este acum foarte admirat. Lucrurile nu i-au ieşit doar perfect, el a şi demonstrat că are voinţă. I-au ieşit lucrurile în proporţie de 90%, ceea ce este remarcabil. Era nevoie de leadership politic, iar el l-a adus“, spune un oficial al Comisiei Europene despre ministrul polonez de externe. Radoslaw Sikorski i-a convins pe preşedintele Ianukovici şi pe liderii opoziţiei să semneze un pact prin care să se pună capăt vărsării de sânge din Kiev.
Dincolo de motivele romantice ale iubirii frăţeşti dintre naţiunile slave, explicaţia intersului Varşoviei ar putea sta în faptul că Polonia are nevoie de un vecin sănătos politic, ghidat de principii europene şi cu o populaţie mare şi cu putere de cumpărare decentă care să-i alimenteze creştere economică bazată pe exporturi. Până când companiile ucrainene parcurg lungul drum care le va aduce la acelaşi nivel de competitivitate cu cele din UE, economia Ucrainei va trebui să consume şi să asimileze.
Apoi, Polonia este interesată să ajute Kievul să iasă din sfera Rusiei, o ţară de asemenea în ofensivă pentru creşterea influenţei economice şi politice în regiune.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 27.02.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
