Institutul Naţional de Statistică a dat ieri două veşti bune pentru economie, inflaţia anualizată s-a dus sub pragul de 2% în septembrie, după o reducere a preţurilor care intră în coşul de consum cu 0,6% în prima lună din toamnă, iar exporturile au înregistrat în august o creştere în euro cu 9% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
Totuşi veniturile la buget sunt sub proiecţie, iar mediul de business acuză în fiecare zi creşterea numărului de insolvenţe şi a gradului de neîncasare a creanţelor. Tot mai multe companii se simt sufocate nu atât de lipsa de clienţi, cât de lipsa cash-flow-ului, adică plăţile s-au dus de la 60 la 90 sau 120 de zile.
Normal, dinspre guvern vin mesaje patriotice: „Plătiţi-vă taxele, că altfel pierdem cu toţii“. Mediul de afaceri însă replică, normal, că mai bine întâi statul să-şi eficientizeze cheltuielile şi să îşi ajusteze nevoile pe măsura a ceea ce poate livra businessul.
Este bine că într-un fel se pun cărţile pe faţă. Însă problema rămâne. Dincolo de neînţelegeri şi opinii contrare, la sfârşitul zilei, banii sunt mai puţini şi atât statul, cât şi companiile se simt sub presiune.
Care ar fi explicaţiile şi ce se poate face? O primă cauză a acestei situaţii, care a mai fost evidenţiată în Ziarul Financiar, este insuficienta capilaritate a companiilor care exportă cu restul economiei. Adică există multe situaţii de exportatori mari, mai ales de componente auto, din vestul ţării, care asamblează piese importate din străinătate, iar legăturile cu restul economiei româneşti sunt pur şi simplu utilizarea unui transportator pentru importul şi exportul pieselor/ansamblurilor, chiria plătită pe spaţiul de producţie şi bineînţeles salariile.
Cum însă avantajul competitiv al României este mai redus fiind mai important cel comparativ, adică diferenţa de salarii cu muncitorii din Vest, amprenta salarială locală este redusă, insuficientă pentru a genera creştere substanţială de consum.
Apoi, inflaţia poate fi o veste bună, dar şi o veste rea. Scăderea inflaţiei ar trebui evaluată şi din perspectiva scăderii cererii, nu numai din scăderea TVA la pâine. Întreprinzătorii spun că recuperarea salariilor din sectorul public, care a însemnat o majorare de 15% anul acesta, este absorbită de evoluţia celorlalte preţuri şi tarife care intră în coşul de cheltuieli al unei familii. Într-adevăr, în ultimii cinci ani, preţul la electricitate a crescut cu 35% pentru persoane fizice, iar la gaz cu 20%.
Astfel, vânzările din comerţul cu amănuntul au consemnat, conform INS, o scădere de 1% pe primele opt ale anului, de când sunt disponibile ultimele date. Scăderea inflaţiei a dat deja curaj BNR să reducă dobânda de referinţă, ceea ce începe să se vadă şi în evoluţia dobânzilor la credite, chiar dacă cu un anumit grad de inerţie.
Întârzierea revenirii consumului poate să mai aibă şi o altă cauză care ar trebui analizată mai în detaliu, dar trebuie menţionată. Valul de consumatori născuţi între ’67 şi ’73 a ajuns în prezent la o vârstă între 40 şi 45 de ani, când apetenţa de consum se mai reduce faţă de vârsta 35-40. Între anii ’67 şi ’73 generaţiile sunt duble faţă de perioada următoare, deci este un val care „mătură“ din punct de vedere demografic societatea şi îşi lasă amprenta în consum. Este posibil ca acest val să fi fost o sursă suplimentară de creştere a consumului în perioada 2005-2008, când s-au înregistrat vârfuri pe multe segmente despre care mulţi oameni de business spun că nu vor mai fi înregistrate prea curând.
Mai poate fi avansat un alt motiv al situaţiei dificile în care se găsesc companiile azi în România. După cinci ani de criză există posibilitatea ca multe firme să aibă, din cauza îngheţării investiţiilor în această perioadă, dificultăţi în a-şi adapta ofertele şi să fie insuficient pregătite în faţa nevoii de a-şi majora productivitatea la un nivel mai mare decât cel din perioada de dinaintea crizei pentru a rămâne practic în piaţă. Mediul de business devine inexorabil mai sofisticat, iar lipsa de investiţii determinată de politica de intrare într-o „carapace“, pe care multe companii au dus-o în criză, este acum o frână.
Deocamdată, aceste din urmă două idei sunt ipoteze. Ziarul Financiar le va analiza. Problema rupturii între cifrele macro şi realitatea din business de zi cu zi rămâne. Este nevoie de discuţii pe date, iar criticile fără discernământ şi acuzele aruncate dintr-o parte într-alta nu folosesc să aducă mai multă lumină în dezbateri.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 11.10.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
