Adrian Vasilescu a revenit cu optimismul sau incurabil si cu incurajarile sa stam linistiti ca bancile centrale sunt alaturi de noi – la partea cu bancile am strecurat o fina ironie si il rog sa nu se supere. Si face una dintre cele mai reusite analize macroeconomice ale momentului, in lumea de dupa pandemie si de dupa varful inflationist si de dupa conflictul din Ucraina. Aveam nevoie de textul asta ca sa intelem noua ordine mondiala pe care o lasam copiilor si nepotilor nostri.
<< În schimb, în vecinătatea Chinei, în zona tigrilor asiatici, prinde cheag un ax al creşterii economice viguroase. Indonezia, Singapore, Coreea de Sud, Vietnam, Thailanda, Filipine se bucură de efectele unui triunghi al prosperităţii: intensifică fluxurile de capital, impulsionează consumul şi fac tot mai atractive pieţele locale. Şi mai e India, care aspiră să devină a treia mare putere economică a lumii înainte de 2030, lăsând în urmă Japonia şi Germania. Un corespondent de presă, britanic, nota că, azi, „cine intră în oricare dintre luxoasele cafenele din New Delhi, Jakarta sau Hanoi simte puternic în ceaşca de cafea …aroma noii explozii economice din Asia”. >>
Pentru cei care merg des in zona indo-asiatica despre care vorbeste Adrian Vasilescu evolutiile de acolo se vad efectiv cu ochiul liber, de la trimestrul la trimestru. Cresti peste noapte cand ai jumatate din populatia lumii (socotind aici si China) si toate resursele vrute si ne-vrute. Un consum turbat care alimenteaza o inflatie pe masura care impinge inainte o crestere economica neverosimila pentru noi, cei din vestul civilizat. Industrializarea din China, India si Coreea de Sud, la care se adaga mai nou superemergentele Indonezia, Filipine si Vietnam au facut ca zona sa fie autosuficienta pentru toate produsele si serviciile iar preturile de productie de acolo sa fie fara rival. Nu este de mirare ca exporturile duduie. Marii producatori de orice din UE vor avea probleme teribile in a face fata exporturilor de orice care vin din tarile enumerate mai sus. Care exporturi, daca Romania si Bulgaria ar fi in Spatiul Schengen ar trece pe aici - dar asta este alta poveste.
Poate ca nici nu ar trebui sa se ridice fabrici in UE, cand resursa umana industriala este specie pe cale de disparitie si tot ce vine din China, India, Coreea de Sud si urmeaza Indonezia, Filipine si Vietnam, este oricum mai ieftin. V-ati uitat ce scrie pe spatele echipamentelor utilizate in Digital si Green Deal, cele doua mari proiecte ale UE pana in 2030, finantate cu trilioane? Calculatoare, servere, panouri solare, invertoare, pale de eoliene, etc., v-ati uitat cine le fabrica? Exact!
Si, bineinteles, la galopul de sanatate din zona indo-asiatica contribuie si exporturile catre Rusia si tarile satelite, piete lasate larg deschise dupa 2022.
Tarile sarace din zona indo-asiatica care nu exporta produse exporta resursa umana care astazi munceste in toata Uniunea Europeana, unde nimeni altcineva nu mai munceste, toti o tragem pe munca remote, munca de acasa, munca de 4 zile, fandoseli care intr-o zi se vor termina – si asta este alta poveste.
Romania este o tara care nu prea conteaza in marele plan al lumii si care a ales care ii sunt partenerii strategici de la care cumpara orice si carora le da pe gratis resursa umana calificata si necalificata. Insa asta nu ar trebui sa ne impiedice sa aruncam o privire si la Est. Ne ostilizam cu China, India si Vietnam sunt jos fata de valoarea noastra, Thailanda, Indonezia si Filipine sunt pentru vacanta iar Coreea de Sud este prea departe. In timp ce noi trimitem in Est grupuri de prietenie care fac schimburi de traditii si porturi populare marile puteri ale UE se duc acolo ca sa se asigure de cel mai bun lant de aprovizionare.
Ce vor face marile corporatii cu miliardele si miliardele pe care le-au castigat in ultimii 3 ani? Cu cat si pentru cata vreme va contribui cursa inarmarilor la galopul de sanatate al unor economii? Ce inseamna alunecarile spre suveranism, nationalism, stangism, extremism, etc., in tarile cu burta plina? La ce vor duce schimbarile climatice, dezastrele naturale si conflictele armate?
Vor castiga cei care controleaza SUPPLY CHAIN-ul. Lantul de aprovizionare este cel care va conduce lumea.
